Horia Vicenţiu Pătraşcu este filozof şi scriitor. Predă la Universitatea Naţională de Ştiinţe şi Tehnologie Politehnica Bucureşti cursuri de filozofie, filozofia culturii, filozofia ştiinţei şi tehnologiei, etică şi deontologie profesională. Este doctor în filozofie al Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi, a urmat un postdoctorat la aceeaşi universitate, cu tema de cercetare „Viaţa afectivă şi experienţa metafizică”. A publicat mai multe volume: Sine retractatione(2000), Despre urât şi alţi demoni: Reflecţii şi exclamaţii(2005), Sentimentul metafizic al tristeţii(2011), Terapia prin Cioran: Forţa gândirii negative(2014), Pustiul binelui: Eseuri filosofice(2017), Idealul valah: Sondări în psihologia abisală a poporului român(2017), Ieşirea din indiviziune: Povestiri filosofico-fantastice(2022). Este editor al volumului „Gânditori români în cultura universală”(2021), coeditor al volumelor „Noi perspective asupra operei lui Ştefan Zeletin”(2014) şi „Gândind asupra estului Europei”(2024). A fost redactor la revista Cultura şi este fondatorul şi redactorul-şef al publicaţiei online Anthropos. Revistă de filosofie, arte şi umanioare. Scrie articole în presa culturală şi în jurnalele ştiinţifice din ţară şi din străinătate.
Paginile cărţii de faţă ne fac atenţi atât la unele situaţii neobişnuite, nu arareori stranii, în care omul se recunoaşte pe sine, cât şi la lumea cu adevărat inepuizabilă a afectivităţii. Horia Vicenţiu Pătraşcu ne întâmpină din nou cu o lucrare ce lasă în urmă canoanele obişnuite ale gândirii „pozitive”. Titlul cărţii ar putea totuşi să ne surprindă. În definitiv, ce ar oferi nou înţelegerii noastre, astăzi, o perspectivă filozofică asupra unor sentimente şi emoţii? În ce fel poate fi regăsită, din această perspectivă mai liberă, lumea lor copleşitor de variantă şi dinamică?... Tocmai în acest continuu efort, de a recunoaşte lumea mereu nouă şi plină de contraste a spiritului, mai ales când sunt în joc trăiri omeneşti neobişnuit de intense, aş vedea o deschidere cu totul aparte a cărţii de faţă. – ŞTEFAN AFLOROAEI
Nu luaţi în serios titlul cărţii lui Horia Pătraşcu. Ea nu este un „tratat”, dacă asociem acest cuvânt cu fastul conceptului şi cu solitudinea abstracţiei. Şi nu este „filozofie”, dacă asociem filozofia cu jargonul şi cu impoliteţea unui discurs ininteligibil. Prin paginile acestei cărţi, căzute în peisajul nostru cultural ca un cadou neaşteptat, filozofia îşi pune din nou hainele de sărbătoare, redevine „ştiinţă voioasă” a vieţii, ca în vremurile lui Montaigne sau Nietzsche. Ce încântare să descoperi într-un discurs precis şi rafinat totodată asociaţii de idei care deschid perspective neaşteptate asupra marilor teme ale existenţei umane! Se mai puteau oare spune lucruri atât de noi despre iubire, libertate sau moarte? Ştiţi o altă carte care ar putea câştiga premiul pentru cel mai frumos Cuprins? Ascultaţi: Şoapta ca spaţiu erotic; Iubirea şi invidia de corp; Poarta de intrare a morţii în lume: ataşamentul. Sau: Darul lacrimilor şi fericita întristare; Pesimism poliţienesc versus optimism erotic; Melancolia colectivă; Adevărul care râde... Am pre-gustat, citind doar titlurile eseurilor; am devenit hulpav, citind eseurile. Ce încântare să faci filozofie – fără filozofie! Doar aşa, convertit la transparenţa ideilor, poate un gânditor să-i pună şi pe alţii pe gânduri, poate să-i invite să imite, în oglindă, actul unei gândiri „de dinaintea filozofiei”. – GABRIEL LIICEANU
Pentru a vedea disponibilitatea cărţii, vă rugăm să accesaţi pagina catalogului online aflat pe prima pagină a site-ului nostru
