Radu Paraschivescu(n. 1960, Bucureşti) este scriitor, traducător şi în primul rând cititor. Unii îl consideră şi ziarist – o încadrare pe care o refuză de fiecare dată. Spune despre el că apare mult prea des la televizor şi la radio, motiv pentru care îşi îndeamnă prietenii să deschidă prudent frigiderele. E fascinat de Europa şi de diamantele ei, de la Rothenburg la Sevilla, de la Bruges la Florenţa şi de la Dinan la Sintra. Crede că Roma înseamnă apogeul frumuseţii şi că urma cea mai apăsată în viaţă o lasă imprevizibilul. Dacă ar fi să predea ceva, materia respectivă s-ar numi „Teoria şi practica neaşteptării”. Îşi păstrează nealterată capacitatea de-a admira şi de-a iubi. La Humanitas publică romane(Fluturele negru, Cu inima smulsă din piept, Podul Diavolului, Acul de aur şi ochii Glorianei, Astăti este mâinele de care te-ai temut ieri etc.), volume de povestiri(Bazar bizar, Aştept să crăpi – de astăzi, în prime time, Omul care mută norii, Garoafe la bordel), literatură confesivă(Am fost cândva femeie de onoare) şi texte despre România ultimelor decenii(Maimuţa carpatină, Două mături stau de vorbă, Orice om îi este teamă, În lume nu-s mai multe Românii – planetei noastre asta i-ar lipsi, Noi suntem români – nimeni nu-i perfect). Bestsellerul „Ghidul nesimţitului” i se vinde în peste 70.000 de exemplare. Are peste 120 de cărţi traduse din autori ca Julian Barnes, Jonathan Coe, Salman Rushdie, George Saunders, Stephen Fry, David Lodge, William Golding, Kazuo Ishiguro, James Salter, Nick Hornby, Alain de Botton, C.S. Lewis, William Burroughs, John Steinbeck etc. De la unul dintre autorii traduşi, Julian Barnes, a aflat că „îndrăgostirea e forma cea mai violentă a gustului”. Şi tinde să-i dea dreptate.
Minciuna nu stă doar cu regele la masă, ca în poezia lui Vlahuţă, ci şi cu o bună parte dintre politicienii României. Şi nu e ea singurul amfitrion al parlamentarilor, primarilor şi jupânilor mai mari sau mai mici. Sunt şi alţii, indiferent dacă ne aflăm într-un an electoral sau nu. Textele din „Libertatea de depresie” despre aşa ceva vorbesc: despre felul în care un vis de ţară poate deveni un coşmar. Despre caţavencii noştri de tip nou, gata să se bată cu cărămida patriotismului în piept. Despre impostori şi hoţi, despre huligani şi nechemaţi, despre borfaşi şi slugi cu spinarea de pâslă, despre inşi bolnavi de mesianism galopant şi bufoni nocivi. Sunt doar o parte dintre personajele prezente în textele lui Radu Paraschivescu – o distribuţie în care poţi ghici uneori ecouri din proza sud-americană. Şi, chiar dacă ne găsim într-o perioadă în care ţara pare orientată într-o direcţie bună, nu poţi să nu te întrebi cum am fi arătat dacă decidenţii noştri n-ar fi fost rezultatul unei atât de masive contraselecţii. Unde am fi fost dacă meritul şi competenţa ar fi surclasat pila şi învârteala? Cum ne-am fi simţit fără atâţia agenţi patogeni care ne poluează viaţa şi ne strică rosturile?
Cu umor şi cu tandreţe, cu spirit critic şi cu înţelegere, Radu Paraschivescu îşi poartă din nou cititorii prin „meandrele concretului” carpatin şi le spune, cum a făcut-o de atâtea ori, că România e un spaţiu care trebuie ferit, pe cât posibil, de agresiunea personajelor dubioase cu agende pe măsură. Din politică, din sport, din afaceri – în general, din toate zonele unde impostorii se infiltrează uşor, pentru ca apoi să fie greu, dacă nu imposibil, de evacuat.
Pentru a vedea disponibilitatea cărţii, vă rugăm să accesaţi pagina catalogului online aflat pe prima pagină a site-ului nostru
