BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ "V. VOICULESCU" BUZĂU

AcasăContactAdreseBuzău în imagini
 
Prezentare
Structura
Servicii
Calendar
Program secţii
Donaţii
Informaţii publice
Anunţuri
Achiziţii publice

 

 

 

 Calendarul evenimentelor judeţene | Calendarul evenimentelor şi aniversărilor cultural naţionale

Calendarul evenimentelor judeţene

MOMENTE IMPORTANTE DIN ISTORIA, ŞTIINŢA ŞI CULTURA JUDEŢULUI BUZĂU

horizontal rule

1500 Episcopia Buzăului

Domnul Ţării Româneşti, Radu cel Mare, înfiinţează Episcopia Buzăului.

1838 Buzău

Oraşul începe să fie iluminat de felinare cu lumânări de seu. În 1856 erau 90 de felinare ce se aprindeau "la un ceas de la apunerea soarelui".

1847 Se naşte la Câmpulung-Muscel, BASIL IORGULESCU - geograf, literat istoric, sociolog, personalitate de seamă în istoria învăţământului şi culturii locale.

Fiul preotului Iorgu Savu de la Biserica Şubeşti din Câmpulung-Muscel, urmează un an la Şcoala de Medicină a lui Carol Davilla, iar în perioada 1862-1869 este elev la seminar. În anul 1869 participă la concursul pentru ocuparea unei catedre în învăţământ şi, prin ordin al ministrului Instrucţiunii, este numit profesor la Gimnaziul din Buzău. Va rămâne 34 de ani, din care 24 a fost director. Pe lângă preocupări administrative legate de construcţia unei clădiri corespunzătoare şi dotării ei cu mobilier adecvat, material didactic şi manuale în conformitate cu programa de studiu, a fost interesat şi de cercetarea istoriei şi geografiei locale, rezultatele concretizându-se în primul manual de Geografia judeţului, pentru cl. a II-a primară. În anul 1883 tipăreşte Istoria sacră pentru usul şcoalelor secundare, în 1879 litografia prima hartă a judeţului, tipărită la Paris în anul 1892, împreună cu harta oraşului şi a împrejurimilor sale. A realizat planul topografic al oraşului Buzău (1881), dar cea mai valoroasă lucrare de referinţă până astăzi rămâne Dicţionar geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău, tipărit în anul 1892 şi premiat de Societatea Geografică Română cu premiul Ioan Fătu. A mai publicat articole despre evenimentele revoluţionare de la 1848 în judeţul Buzău, despre mănăstirea Ciolanu, balada Gheorghebaş şi obiceiuri de nuntă, un document despre târgul Buzău la anul 1812. Ca animator cultural, Basil Iorgulescu îşi leagă numele de înfiinţarea primei biblioteci, cea a gimnaziului (1873), din 1893 cu regim de bibliotecă publică. La 12 dec. 1893 înfiinţează filiala Buzău a Ateneului, al cărui preşedinte a fost. În 1895 organizează prima colecţie muzeală. A îndeplinit şi funcţia de secretar al Societăţii pentru învăţătura poporului român, pentru întreaga activitate fiind recompensat cu medalia Bene merenti. În şedinţa din 30 martie 1891 este propus membru coresponent al Academiei Române, iar în 1899 este inclus în comisia de programe a Ministerului Instrucţiunii. Internat într-o casă de sănătate din Bucureşti, moare la 2 aug. 1904.

1850 Domnitorul Barbu Ştirbei atribuie pădurea Crîngul oraşului Buzău spre a-i servi drept grădină publică

Rămăşiţă a Codrilor Vlăsiei, Crângul este atestat documentar în timpul domniei lui Radu cel Mare (1495-1508). În 1876 a fost stabilit definitiv ca pădurea să servească în exclusivitate ca loc de agrement, iar din anul 1887 au fost executate lucrări de amenajare, executate de inginerul Emil Boianovici.

1852 Buzău - primul spectacol de teatru prezentat de o trupă din Brăila

1861 Oraşul este iluminat cu gaz

Iluminatul străzilor era arendat de Primărie diverselor persoane.

1879 Harta judeţului

Basil Iorgulescu realizează prima hartă litografiată a judeţului Buzău, ce va fi tipărită la Paris în anul 1890, împreună cu harta oraşului Buzău şi a împrejurimilor.

oct. 1881 S-a inaugurat linia de cale ferată Buzău-Mărăşeşti.

Este prima linie construită de inginerii români.

nov.1881 Buzău - îşi începe activitatea Trupa actorilor români din localitate.

Pentru a putea activa, solicită subvenţie de la primărie, iar Consiliul comunal aprobă subvenţia în şedinţa sa din 8 ian. 1882.

1882 Prima bibliotecă şcolară

La Smeeni ia fiinţă prima bibliotecă şcolară din judeţul Buzău.

1883 Prima bibliotecă sătească

Învăţătorul Ion Aristotel înfiinţează, la Băbeni, prima bibliotecă sătească din judeţ.

1890 S-a născut, la Buhuşi, DUMITRU DAN - profesor de geografie, globe-trotter

Studii liceale la Brăila şi geografice la Paris. Profesor de geografie la Brăila şi Buzău. În perioada 1910-1916, împreună cu alţi trei români aflaţi la studii în Franţa, ia parte la concursul organizat de Touring Club de France, fiind singurul din cei 250 de participanţi care a finalizat ocolul lumii pe jos, conform regulamentului. A străbătut 75 de ţări de pe 5 continente, a trecut prin 1500 de oraşe, în total 100.000 de km parcurşi în 2.200 de zile. Conform mărturisirilor făcute cu prilejul diverselor întâlniri cu elevi sau alte categorii de tineri, a folosit 497 perechi de opinci şi 28 de costume naţionale. Participant la primul război mondial în perioada 1916-1918. Mărturie a aventurilor sale stă şi Cartea de onoare aflată în patrimoniul Bibliotecii judeţene "V. Voiculescu". A mai călătorit în Italia şi Elveţia. S-a stins din viaţă în anul 1979, la Buzău.

1892 Dicţionarul geografic al judeţului

Profesorul Basil Iorgulescu publică valoroasa lucrare Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău. Lucrarea a fost premiată de Academia Română.

aug.1894 Buzău - se constituie Asociaţia învăţătorilor buzoieni

Primul preşedinte a fost Ion Gh. Dumitraşcu. Învăţătorii buzoieni au participat la primul congres învăţătoresc ce s-a desfăşurat la Ploieşti în zilele de 28-30 dec. 1898. S-a hotărât înfiinţarea Societăţii Învăţătorilor din România.

1896 Dicţionarul geografic al judeţului Râmnicu Sărat

Apare, la Bucureşti, Dicţionarul geografic, statistic şi istoric al judeţului Râmnicu Sărat, realizat de profesorul râmnicean Grigore Gr. Dănescu.

1903 Cătina - s-a înfiinţat Societatea Turiştilor Români

A fost prima de acest fel din ţară, iar printre iniţiatori s-a aflat savantul Gheorghe Munteanu-Murgoci.

1908 Lopătari - se înfiinţează Căminul cultural, cel mai vechi din judeţul Buzău.

Avea o bibliotecă cu peste 3000 de volume şi o colecţie muzeală cuprinzând piese de etnografie, botanică, zoologie. Pe lângă cămin activau Banca populară şi Obştea Moşnenilor Lopătăreni, avea un cor pe patru voci. Toate acestea s-au înfăptuit din iniţiativa lui D. Serbescu-Lopătari.

1923 Buzău - se înfiinţează Societatea Amicii Artei, devenită în 1924 Ateneul Amicii Artei

S-a constituit din iniţiativa unui grup de intelectuali dornici să contribuie la organizarea de manifestaţii artistice de care Buzăul ducea mare lipsă.

1935 Buzău - a fost adoptat primul proiect de sistematizare a oraşului

Totodată a început pavarea cu granit a străzilor Unirii, D-na Neaga, Transilvaniei etc.

1969 Începe să producă Fabrica de zahăr din Buzău

ian. 1971 Londra - Pe scena Little Theatre are loc premiera mondială a piesei Dresoarea de fantome de Ion Băieşu

sep. 1979 Buzău - intră în funcţiune Întreprinderea de sârmă şi produse din sârmă

02.01.1933 S-a născut, la Aldeni, jud. Buzău, ION BĂIEŞU - prozator şi dramaturg

Pseudonimul lui Ion Mihalache, fiul lui Ion Mihalache şi al Auricăi, agricultori din satul Aldeni, com. Cernăteşti. Şcoala primară în satul natal, Liceul Comercial la Buzău, Şcoala de Literatură Mihai Eminescu la Bucureşti. Începe studii de filosofie şi drept, continuă la Facultatea de Litere pe care o absolvă în anul 1961. Redactor la Albina, Scînteia tineretului, redactor-şef la Amfiteatru, Urzica, Viaţa Românească. Publică schiţe, piese de teatru, romane. Premiul I.L. Caragiale al Academiei Române (1971), Premiul Uniunii Scriitorilor (1968; 1973; 1979), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1978), Premiul Asociaţiei Cineaştilor pentru scenariile filmelor Mere roşii şi Omul care ne trebuie. Dintre volumele mai cunoscute : Pompierul şi opera; Umorul la domiciliu; Boul şi viţeii, romanul Balanţa. Încetează din viaţă la New-Jersey, S.U.A., la 21 sep. 1992.

03.01.1856 S-a născut, la Rm. Sărat, TOMA DICESCU - dramaturg, folclorist, publicist

Fiul preotului Ştefan Dicescu. A urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti; doctor în filosofie şi pedagogie la Leipzig, funcţionează ca institutor la Bucureşti, revizor şcolar pentru judeţele Rm. Sărat şi Vlaşca, profesor şi director de liceu la Câmpulung şi Buzău, director al Seminarului Central din Bucureşti. Autor de manuale şcolare, preşedinte al Ligii culturale Rm. Sărat şi al Societăţii Culturale V. Alecsandri, preşedinte al Societăţii filarmonice George Enescu. Autor al lucrărilor Chestiuni pedagogice; Piese de teatru şi literatură pentru tinerime; Conferinţe; Material pentru serbările şcolare şi şezători săteşti; Leacul beţiei - piesă populară în cinci acte; Povestea basamacului. Se stinge din viaţă în ziua de 6 dec. 1940 la Rm. Sărat.

03.01.1967 Buzău - intră în funcţiune Uzina de sârmă

07.01.1839 Buzău - apare Vestitorul bisericesc, revistă săptămânală redactată de ierodiaconul Dionisie Romano şi Gavriil Munteanu

S-a tipărit în tipografia Episcopiei din Buzău, având subtitlul Gazetă religioasă şi morală. Şi-a încetat apariţia în decembrie 1940. Au apărut 102 numere, câte 51 pe an, la început fiecare număr fiind însoţit de un supliment care conţinea o meditaţie religioasă tradusă din germană de Gavriil Munteanu. Mai târziu suplimentul s-a difuzat o dată pe lună. Printre colaboratori : Eufrosin Poteca, serdarul Grigore Negrea, medicul oraşului, Antonie Paleolog, Grigore Mihăescu, profesor la Şcoala naţională din Craiova, M.G. Ioanid, profesor la Colegiul Sf. Sava, precum şi elevul seminarist Nicu Deşliu. Revista a fost scoasă pe baza abonamentelor, prenumeraţie, ce se făceau la începutul fiecărui an, costul unui abonament fiind de un galben. Abonaţii erau persoane din judeţele Buzău, Rm. Sărat, Brăila, Saac, Ialomiţa, Muscel, Vlaşca, Prahova, Dâmboviţa, Teleorman, Argeş, Dolj, dar şi instituţii : biblioteca Colegiului Sf. Sava, a Seminarului din Buzău, biblioteca din Craiova, Cancelaria Episcopiei Râmnicului, Casa Poştelor, Expediţia Statului. Vestitorul bisericesc este prima revistă bisericească românească, dar şi primul periodic apărut la Buzău.

08.01.1982 Nehoiu, jud. Buzău - Începe să producă Fabrica de tricotaje tip bumbac şi Fabrica de mobilă stil.

09.01.1912 S-a născut, în com. Grebănu, jud. Buzău, ŞTEFAN STĂNESCU - poet

Studii elementare în satul natal, studii secundare la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Urmează, în paralel, cursurile facultăţilor de Drept şi Litere, dar nu va absolvi decât Dreptul, târziu, în 1937. Ocupă funcţii modeste, cea mai importantă fiind cea de funcţionar în Ministerul Muncii. Din vremea liceului colaborează cu versuri la Universul copiilor şi Dimineaţa copiilor. Colaborator permanent la Gândirea între 1930-1936. În 1939 obţine premiul revistei România literară unde publicase poezii şi traduceri din Rainer Maria Rilke şi Paul Valery. A mai colaborat la Falanga; Caiet; Braşovul literar; Tinereţea; Arta. Debutează în 1931 cu volumul pentru copii Îngerii pământului semnat cu pseudonimul Sandu Viroagă. Distins cu Premiul scriitorilor tineri acordat de Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă în 1937, împreună cu Emil Botta. Publică volumul Arca lui Noe, apreciat de critica literară pentru reactualizarea mitului biblic, iar în 1942 volumul Poemul sistemului solar, ultimul din scurta sa viaţă. Zaharia Stancu l-a inclus în Antologia poeţilor tineri din 1934, cu trei poeme. Moare la Bucureşti în anul 1956. Postum, Ovidiu Cotruş editează în 1974 o antologie însumând cele două volume, dar şi inedite, intitulată Arca lui Noe.

12.01.1874 Se naşte, la Zărneşti, jud. Buzău, GH. I. DUMITRAŞCU - învăţător, publicist, autor de manuale şcolare

Cursurile primare în satul natal, apoi şcoala normală în oraşul Galaţi, unde va edita publicaţia şcolară Făclia, în paginile căreia se publicau materiale realizate de elevi. Învăţător provizoriu la Focşani, apoi în comuna Păuleşti, jud. Vrancea, unde va edita revista Ştafeta, care va apărea până ce editorul se va transfera la Păltineni, jud. Buzău. Aici va edita Ştafeta Păltinenilor şi va înfiinţa cercul de conferinţe Buzăul, fiind şi preşedintele său. Din iniţiativa sa şi a învăţătorului I. Voiculescu de la şcoala Simileasca, a luat fiinţă, în anul 1894, Asociaţia învăţătorilor buzoieni, care va edita Revista Asociaţiunii învăţătorilor buzoieni. S-a numărat printre fondatorii revistei Şcoala viitoare ce apărea la Ploieşti. Ca urmare a strădaniilor sale, din 1900 se tipăreşte la Buzău Revista învăţătorilor şi învăţătoarelor din România şi se înfiinţează în anul 1902 Asociaţia învăţătorilor şi învăţătoarelor din România, cu sediul la Buzău, în primii ani. Unul dintre iniţiatorii congreselor didactice şi ai Casei Corpului Didactic din România. Din iniţiativa sa s-au tipărit manuale şi s-a înfiinţat Orfelinatul corpului didactic. A editat Almanahul învăţătorilor şi Calendarul învăţătorului. Participant la Congresul internaţional de pedagogie de la Paris (1910) este ales vicepreşedinte al Biroului Federaţiei Internaţionale. A condus delegaţia României la primul Congres latin de la Roma. Singurul învăţător român decorat de Academia Franceză cu înalta distincţie Officier de l'Academie. Apropiat colaborator al lui Spiru Haret. Moare la 10 feb. 1947, la Bucureşti, şi este înmormântat în satul său natal.

16.01.1922 Se naşte, la Buzău, POMPILIU ANDRONESCU-CARAION - publicist, editor

Fiul inginerului agronom Ion Andronescu, urmează cursurile primare, secundare şi liceul la Buzău, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie, specializarea sociologie, estetică, critică literară şi pedagogie. Este redactor-statistician la Direcţia centrală de statistică, redactor la radio, secretar ştiinţific la Societatea pentru răspândirea ştiinţei şi culturii. În publicistică debutează în 1938 cu un eseu despre Viaţa lui Eminescu. Este iniţiatorul colecţiilor : Sociologia culturii; Culturile străine; Cultura românească şi autor al unor lucrări şi studii de istorie literară. A colaborat şi la publicaţiile locale Dacia şi Acţiunea literară. Încetează din viaţă la 17 noiembrie 1971, Bucureşti.

20.01.1889 S-a născut, la Rm. Sărat, TRAIAN I. SĂVULESCU - botanist, om de ştiinţă, întemeietorul şcolii româneşti de micologie şi fitopatologie

Studii primare în oraşul natal, iar liceul la Rm. Sărat, Iaşi şi Buzău, Facultatea de Ştiinţe, secţia Ştiinţele naturii şi Facultatea de medicină. Doctor în ştiinţe biologice, funcţionează ca şef de lucrări la Catedra de morfologie şi sistemică vegetală, profesor titular la catedra de botanică sistematică şi patologie vegetală la Institutul de Cercetări Agronomice din România. Secretar general al Academiei Române, s-a îngrijit de apariţia publicaţiilor Buletinul secţiunii ştiinţifice şi Memoriile secţiunii ştiinţifice. Membru corespondent, iar din 1936, titular al Academiei Române şi preşedinte al acestei instituţii în perioada 1948-1959, dar şi membru al academiilor de ştiinţe din U.R.S.S., Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, ministru la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor între anii 1946-1948 şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. S-a îngrijit de editarea lucrării Flora Republicii Populare Române şi este autor a peste 400 de lucrări de specialitate, dar şi a biografiilor mai multor savanţi, are o însemnată contribuţie la fundamentarea agronomiei moderne. A dezvoltat pe întreg teritoriul ţării o reţea de staţiuni de avertizare în scopul combaterii manei viţei de vie, iar în cadrul Institutului de Cercetări agronimice a creat un laborator pentru studiul substanţelor insecto-funingicide şi a preconizat înfiinţarea Serviciului de protecţia plantelor. Distins cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine. Moare la 29 martie 1963 la Bucureşti. Muzeul din Râmnicu Sărat păstrează o valoroasă colecţie de obiecte ce i-au aparţinut lui Traian Săvulescu.

24.01.1891 Buzău - ia fiinţă secţiunea locală a Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor

Scopul său era de a întreţine vie conştiinţa solidarităţii neamului românesc pe baza tezaurului cultural naţional. În cadrul său s-au organizat numeroase manifestări cultural-artistice : concerte, concursuri, conferinţe.

26.01.1857 S-a născut, la Rm. Sărat, C.C. DATCULESCU - editor, publicist, om de ştiinţă, mare proprietar

Cursurile primare în oraşul natal, liceul la Bucureşti, apoi Literele şi Dreptul la Paris. Întors în ţară se dedică agronomiei pe care o practică la ferma sa din Slobozia - Galbenu, rezultatele cercetărilor sale şi producţiile obţinute făcându-l repede cunoscut. Solicitat să aprovizioneze Curtea Regală, în anul 1894 obţine brevetul de Furnizor al Curţii Regale pentru culturile agricole, dar şi pentru activitatea tipografiei. Pentru rezultatele obţinute în selecţiile de cereale, în anul 1897 este ales membru al Societăţii Agricultorilor din Franţa. Editorul şi directorul revistei agricole şi ştiinţifice Gazeta Săteanului, ce a apărut în perioada 1884-1898 la Râmnicu Sărat, iar din 1898 până în 1904 la Bucureşti. Publică articole de agronomie, horticultură, dar şi informaţii de interes general şi articole politice, în revistă apar chiar şi fotografii color. În paginile gazetei a fost dezbătută şi necesitatea înfiinţării unei biblioteci publice, mai ales pentru săteni. Distins cu medalia Bene merenti, prin decret regal, a fost cavaler al mai multor ordine româneşti şi străine, iar ca politician a făcut parte din P.N.L., a fost deputat la Colegiul III Rm. Sărat. A luat parte la războiul franco-prusac, fiind membru al Asociaţiei voluntarilor din 1870-1871. Încetează din viaţă în anul 1940, Bucureşti. Pe lângă activitatea practică, C.C. Datculescu a împărtăşit din experienţa sa de horticultor în volumul Florile, apărut în anul 1882..

26.01.1872 S-a născut, la Finţeşti, com. Năieni, ŞTEFAN POPESCU - pictor şi profesor la Belle Arte

Fiu de învăţători, a absolvit gimnaziul la Ploieşti şi Şcoala de institutori din Bucureşti. Începe să picteze ca amator, participând la expoziţiile organizate la Ateneul Român. După 1900 pleacă la München, apoi la Paris pentru a studia pictura. Participă la expoziţiile Tinerimii Artistice, dar şi la expoziţiile internaţionale de la Atena, Paris, München, fiind premiat cu medalia de aur. Face parte din grupul pictorilor români care înfiinţează, la 3 dec. 1902, asociaţia Tinerimea artistică. Cooptat în corpul profesoral al Academiei de Pictură, statul francez îi achiziţionează lucrarea La malul Dunării, prezentată la Expoziţia internaţională de la Veneţia în 1924. Preşedinte al juriului la mai multe Saloane Oficiale, este decorat cu ordinul Coroana României, în grad de comandor, iar statul francez îl decorează cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de cavaler pentru activitatea desfăşurată în Franţa. Prezent la toate expoziţiile din cadrul Salonului de desen şi gravură, are şi expoziţii personale la locuinţa sa din Bucureşti. În 1928 primeşte Premiul naţional pentru pictură. Ştefan Popescu este considerat ca una din figurile reprezentative ale picturii în prima jumătate a secolului XX. Moare la 13 iul. 1848, Bucureşti..

26.01.1920 Buzău - a avut loc Conferinţa de constituire a Federaţiei organizaţiilor socialiste din judeţele Buzău, Focşani şi Brăila.

27.01.1854 Se naşte, la Buzău, ALEXANDRU MARGHILOMAN - mare proprietar, om politic, avocat

Fiul lui Iancu şi Irina Marghiloman. Studiază la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti şi îşi ia doctoratul în drept şi ştiinţe politice la Paris. Intră în magistratură ca procuror al Tribunalului Ilfov de unde demisionează pentru a se înscrie în barou. Este avocat al statului, dar se retrage pentru a se lansa în politică. Debutul în politică are loc ca membru al Partidului Liberal, dar atras de junimişti, se înscrie în Partidul Conservator, pe care l-a şi condus din 1914 până la moarte. Deputat al Colegiului I Buzău, face parte din guverne ca ministru al Justiţiei, al Lucrărilor Publice, al Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, al Afacerilor Străine. Ca ministru de Justiţie a elaborat legea de organizare a magistraturii, a contribuit la modificarea Codului de comerţ, a întocmit Legea judecătoriilor de pace. În timpul primului război mondial s-a pronunţat pentru neutralitatea României, dar insistând pentru un statut politic al românilor din Transilvania şi pentru unirea Bucovinei cu România. Rămas în teritoriul ocupat de Puterile centrale, a fost numit preşedinte al Consiliului de Miniştri pentru a semna armistiţiul şi Tratatul de pace cu Germania. Ca prim-ministru, prezent la Chişinău în ziua de 27 martie 1918, a primit Declaraţia Sfatului Ţării de unire a Basarabiei cu România. Moare la 10 mai 1925, iar testamentul său se încheie cu o confesiune : "Am greşit poate mai mult decât socotesc, dar gândul mi-a fost întotdeauna curat şi mi-am iubit ţara". De la Alexandru Marghiloman au rămas trei volume de Note Politice publicate post mortem..

04.02.1909 S-a născut, la Buzău, poetul VASILE CÂRLOVA

Este descendentul unei vechi familii de boieri, al cărei strămoş cel mai îndepărtat este Luca, episcop de Buzău la anul 1583 şi apoi, din 1604, mitropolit al Ungrovlahiei. Tatăl, Ioniţă, era fiul clucerului Costea, iar mama, Sevastiţa, fiica lui Vasile Lăcusteanu, mare proprietar din Dolj. Familia poetului se numea Vernescu, numele Cârlova provenind dintr-o poreclă. Murindu-i tatăl (1811) şi apoi mama (1818), copilul trece sub tutela rudelor din Târgovişte şi Bucureşti, care-i rezervă o educaţie aleasă cu profesor de franceză şi greacă modernă. Grigore Alexandrescu îi este cel dintâi tovarăş de învăţătură. După primele încercări poetice în greceşte, care nu s-au păstrat, Cârlova scrie, la îndemnul lui Ion Voinescu II, mai multe "mici dar ingenioase poeme" în limba română. Nici acestea nu ne sunt cunoscute, ca de altfel şi traducerile din Voltaire şi Musaios. Ruinurile Târgoviştei, Păstorul întristat şi Înserare sunt primele poezii publicate. Ele apar în Curierul românesc în anul 1830, însoţite de o prezentare elogioasă a lui Heliade Rădulescu, care vorbeşte de "geniul poetic ce făgăduia atât de mult pentru limba românească". În 1831 Cârlova se înrolează, ca ofiţer, în rândurile tinerei armate naţionale, de curând înfiinţate. Împrejurarea îl îndeamnă să scrie o poezie plină de patos, Odă oştirii române, publicată, alături de Rugăciune, abia în 1839 în Curierul românesc, deşi a circulat, tipărită pe foi volante, ca un adevărat manifest încă din anul în care a fost scrisă. În acelaşi an, o boală infecţioasă îi curmă existenţa la vârsta de numai 22 de ani. A fost înmormântat la cimitirul Madona Dudu din Craiova..

05.02.1867 Rm. Sărat - se înfiinţează o secţiune a Societăţii pentru învăţătura poporului român

Primul preşedinte este T. Bagdat..

06.02.1859 Prima vizită a domnitorului Al. I. Cuza la Buzău

A fost aşteptat la Poşta Câlnău de către administratorul judeţului Buzău, însoţit de 200 de călăreţi şi numeroşi locuitori. A fost găzduit la Catedrala Episcopală unde l-a întâmpinat episcopul Filotei, iar D. Racoviţă, directorul seminarului, a ţinut o înflăcărată cuvântare. O delegaţie compusă din 12 doamne ale oraşului, în numele cărora a vorbit Irina Marghiloman, a fost primită de domnitor. Seara, locuitorii oraşului au organizat o frumoasă manifestare.

14.02.1892 Se naşte, la Buzău, CONSTANTIN TITUS STOIKA - poet şi prozator

Fiul ziaristului Titus Stoika şi al Irenei (născută Ciorogîrleanu). Studii elementare la Piatra-Neamţ şi Braşov. Gimnaziul început la Braşov, este continuat la Buzău şi Slatina. Liceul la Piteşti, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti, absolvită în 1916. Debutează, ca elev, cu versuri şi proză scurtă în revista Tinerimea literară şi artistică, editată împreună cu fratele său Cezar. Colaborează la Curierul liceului din Ploieşti, activează la Societatea literară Gion şi în cenaclul studenţesc condus de Mihail Dragomirescu. Editează revista Poezia (1914-1915), deschisă generaţiei tinere, dar susţinută de autoritatea unor : Duiliu Zamfirescu, George Murnu, Ovid Densuşianu, Mihail Dragomirescu, Gala Galaction. Colaborează la Drum drept; Dumineca; Epoca; Neamul românesc literar; Ramuri; Universul literar etc., semnând şi cu pseudonime ca : Delazilişte, Tarmes, Partar, Sapiens, Micado etc. Îşi reuneşte versurile în volumul Licăriri din 1910 semnat Delazilişte. Traduce din Baudelaire, Verlaine, Racine, poezia franceză a Iuliei Hasdeu, dar şi din clasicii latini. Absolvent al Şcolii Militare de Artilerie cu gradul de sublocotenent, este repartizat la Regimentul 1 grăniceri şi trimis la frontiera austro-ungară. Moare eroic pe front la 23 oct. 1916. Decorat post mortem. În timpul campaniei, editează jurnalul Însemnări din zile de luptă, publicat în 1921 şi reeditat în 1977.

16.02.1897 Buzău - se înfiinţează Clubul muncitorilor

Pe lângă acţiuni revendicative, clubul s-a preocupat şi de iniţierea unor activităţi pe linia cunoaşterii vieţii şi muncii lucrătorilor, a aspiraţiilor lor..

17.02.1927 Se naşte la Rm. Sărat, TITEL CONSTANTINESCU - poet, dramaturg, prozator, regizor

Cursurile primare, gimnaziale şi liceale în oraşul natal, apoi facultatea de Filologie din Bucureşti şi I.A.T.C., secţia regie film. Regizor artistic la Radioteleviziunea Română. Debutează la vârsta de 10 ani, cu povestiri, în revista Universul copiilor. Editorial debutează în 1950 cu volumul Poveşti, urmat de volumele Ne jucăm; Ţapul, vulpea şi lupul; S-au întors graurii; Oul năzdrăvan; Trei căsuţe, trei drumuri; Peştii în copaci; Ultimul om de zăpadă. Ca dramaturg a scris piesa într-un act Bătrâni la poartă, teatru de păpuşi, dar şi scenarii pentru teatru radiofonic : Baladă cu femei şi copii melci; Cântecul Jianului. Moare la Bucureşti în anul 1999.

19.02.1946 Cenaclul Al Sahia

Îşi începe activitatea Cercul literar Alexandru Sahia, devenit cenaclu. Conducător inginerul Gheorghe Ceauşu.

01.03.1917 S-a născut GABRIEL COCORA - preot, istoriograf, istoric literar, publicist (a semnat şi cu pseudonimul Gavril Fulgeriş)

Originar din Gura Teghii, fiul lui Pascu şi Elisabeta, a văzut lumina zilei în satul Gohor - Tecuci, unde familia se refugiase din cauza războiului. Urmează şcoala primară la Gura Teghii, Seminarul Teologic la Buzău (absolvent în 1938) şi Facultatea de Teologie Bucureşti. După absolvire este diacon şi funcţionar la Arhiepiscopia Bucureştilor (1942-1943), preot la Poiana Cristii, jud. Vrancea, Episcopia Buzăului şi Biserica Sfiinţii Îngeri până la pensionare. A fost consilier economic şi vicar administrativ la Episcopia Buzău, bibliotecar şi muzeograf al aceluiaşi lăcaş. În această calitate organizează colecţia muzeală a Episcopiei (1965). Membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice, Societăţii de Ştiinţe istorice, Societăţii de Bibliofilie, Societăţii Prietenii Muzeului Bălcescu de la Bălceşti, precum şi al altor prestigioase instituţii. Secretar de redacţie la revista şcolară Stropi de lumină (1935) şi redactor la Îngerul (1947). Participant, cu comunicări, la numeroase manifestări ştiinţifice a colaborat la diverse publicaţii din ţară şi din străinătate. Este autorul a peste 150 de studii şi articole, între care Aspecte din trecutul învăţământului public la Buzău; Ştiri despre viaţa şi opera lexicografului Ion Costinescu; Tipar şi cărturari (1977); Peneluri şi condeie (1978); La poalele Penteleului, Gura Teghii (1979); Pentru libertate şi unitate (1983); Episcopia Buzăului - scurtă prezentare istorică (1972); Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate românească; Seminarul Teologic din Buzău la împlinirea a 60 de ani; I.L. Caragiale şi buzăul etc. Moare la 8 dec. 1992, la Buzău. A locuit pe strada Bucegi nr. 36, unde, la 27 feb. 1997, s-a dezvelit o placă comemorativă din iniţiativa Bibliotecii judeţene "V. Voiculescu".

01.03.1917 Se naşte, la Buzău, PANAIT NICOLAE - publicist, poet, dramaturg

Fiu al muncitorului ceferist Ion Panait şi al Anicăi, îngrijitoare în parcul vilei Marghilomanilor, urmează două clase primare, apoi trei clase la Şcoala de Arte şi meserii din Buzău. Încă de la vârsta de 10 ani scrie poezii pline de sensibilitate şi lirism. Autodidact, învaţă singur limbile italiană, franceză şi engleză. În anul 1931 debutează cu versuri în Glasul Bucovinei, iar editorial în anul 1934, cu volumul Răstigniri apărut la Cernăuţi, în editura Iconar. La 18 ani colaborează la Acţiunea Buzăului. Aici publică prima poezie, Autoportret din volumul Romanţe şi fantezii, dar şi reportajul Vila Albatros - o frumuseţe apusă. În cei şase ani cât a lucrat la această gazetă a publicat poezii, proze, reportaje, pamflete politice, cronici plastice şi culturale. În anul 1938, împreună cu un prieten, editează Vremea nouă, în acelaşi timp fiind şi redactor la ziarele Frontul românesc al Buzăului şi Frontul românesc al provinciei. A mai colaborat la Acţiunea literară; Carnet literar; Curierul; Gând nou etc., semnând şi cu pseudonime : Dinu Trestian, P. Nicu, M. Arbore, A. Dumbrăveanu. În anul 1935 îi apare al doilea volum de versuri, Întoarcerea în legendă la Tipografia Luca Oprescu din Buzău. Este autorul a numeroase piese de teatru, între care Unirea; Fată de măritat; Unde duce beţia; Domnu deputat; Patima nenorocită etc. În anul 1940 se îmbolnăveşte grav de plămâni şi la 3 feb. 1941 îşi dă sfârşitul.

03.03.1908 S-a născut, la Buzău, ADINA-PAULA MOSCU - pictoriţă şi graficiană

Fiica scriitoarei Constanţa Marino-Moscu şi a magistratului Gheorghe Moscu, stabiliţi la Buzău în anul 1898, a absolvit cursurile primare, gimnaziale şi liceale în localitatea natală. După Şcoala Belle-Arte la Bucureşti urmează cursuri de specializare la Paris. Debutează în anul 1926 la Salonul Oficial, iar în 1928 organizează, în Sala Jecu din Buzău, prima expoziţie personală. În acelaşi an expune la Căminul Artelor din Bucureşti, fiind remarcată de N. Tonitza. Expoziţii personale la Bucureşti şi Paris. A fost premiată la Salonul Oficial al Moldovei, a primit Premiul Conte la Salonul de toamnă din Paris, medalii şi menţiuni la Salonul artiştilor francezi şi la concursurile Eminescu şi Puşkin, iar în 1951 Premiul de Stat. A realizat peisaje, portrete, desene cu tematică diversă şi chiar caricaturi. Profesoară la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, a fost catalogată ca una din personalităţile valoroase ale artei plastice româneşti. Moare la 27 nov. 1979, Bucureşti.

06.03.1895 S-a născut, la Vipereşti, jud. Buzău - ŞTEFAN BÂRSĂNESCU - pedagog

Fiul lui Ştefan şi Maria, urmează şcoala primară în comuna natală, iar pregătirea secundară şi-o face la Buzău şi la Seminarul Sf. Andrei din Galaţi. Urmează cursurile Universităţii din Iaşi, luându-şi licenţa în drept şi filosofie, apoi îşi trece capacitatea în pedagogie. Doctor în filosofie şi pedagogie în anul 1952, îşi desăvârşeşte pregătirea audiind cursurile unor savanţi de prestigiu de la universităţile din Berlin, München, Jena. Profesor la Liceul Internat şi Liceul Naţional din Iaşi, director al Şcolii Normale Vasile Lupu, asistent, apoi profesor universitar la Iaşi. A elaborat studii, manuale, a întreprins cercetări privind istoria şcolii şi a ideilor privind educaţia. Între scrierile sale amintim : Pedagogia (1932), Didactica (1935), Tehnologia didactică (1939), Pedagogia practică (1946). Este autorul primului studiu comparativ privind politicile culturale : Politica culturii în România contemporană (1937), reeditată în 2004 la Editura Polirom din Iaşi. În calitate de istoric al învăţământului şi instituţiilor sale a publicat : Istoria pedagogiei româneşti (1941), Şcoala latină de la Cotnari (1957), Academia domnească din Iaşi (1962), Schola Greca e Latina din Târgovişte (1966). În anul 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Moare la 6 nov. 1984, la Iaşi.

11.03.1906 Se naşte, la Buzău, IOAN GEORGESCU - poet, publicist, animator cultural

După absolvirea Seminarului Teologic din Buzău, se înscrie la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, clasa de teorie-solfegiu condusă de D.G. Kiriac. Din lipsa mijloacelor materiale, abandonează studiile şi revine la Buzău, unde lucrează ca funcţionar C.F.R. Se transferă la Galaţi, apoi la Bucureşti avanasând până la funcţia de şef serviciu în cadrul Direcţiei Generale C.F.R. Debutează ca elev la revista locală Muguri, iar din 1927 este admis colaborator la Universul literar, unde redactor-şef era Camil Petrescu. Editorial va debuta în 1929 cu volumul Metanii şi ore, dedicat lui Camil Petrescu. Cartea a fost întâmpinată cu elogii atât în publicaţiile locale (Muguri, Vlăstarul), cât şi în cele naţionale : Facla; Luceafărul; Cultura poporului; Epoca etc. În anul 1933 fondează şi tipăreşte Munca literară ce va apărea la Buzău până în mai 1936, apoi la Bucureşti. În anul 1934 îi apare al doilea volum de versuri, Cântece din umbră, la Editura Universul din Bucureşti. Membru al Aosicaţiei publiciştilor Români din 1935, în anul 1949 este reconsiderat ca membru al Uniunii Scriitorilor. În 1940 Editura Universul îi publică ultimul volum de versuri, Fumul pământului. La 31 martie 1949 se pensionează medical şi se retrage la Buzău unde moare la 18 aug. 1950.

11.03.1929 Se naşte la Buzău, MIHAI FLOREA - istoric de teatru, publicist

După absolvirea cursurilor primare, urmează liceul militar de la Mănăstirea Dealu, dar bacalaureatul îl susţine la Liceul Hasdeu din Buzău. Urmează Facultatea de Filologie din Bucureşti şi devine cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Publică la diferite reviste articole, recenzii, studii, dar şi monografii despre Eufrosina Popescu, Matei Millo, precum şi o Scurtă istorie a teatrului românesc. În calitate de publicist a scris Drumuri şi condeie; Prietenii mei concucurenţii. A scris scenarii radiofonice : Gheorghe Asachi; Ion Heliade Rădulescu; C.I. Nottara etc. În perioada 1960-1977 a prezentat emisiunile Cine ştie câştigă - la radio, Steaua fără nume; Florea din grădină; Dialog la distanţă la Televiziune. Se stinge din viaţă în anul 1983, în urma unui accident de circulaţie.

16.03.1897 Se naşte, la Buzău, MARGARETA STERIAN - poetă, prozatoare, traducătoare, artist plastic de mare talent

Se stabileşte de timpuriu, cu familia, la Bucureşti, unde-şi încheie instrucţia şcolară la Liceul german evanghelic având printre profesori pe I. Slavici. Decisive studii de pictură la Academia Ranson L'École de Louvre din Paris (1926-1929). Revenind în ţară, ia contact cu şcoala sociologică a lui D. Gusti, frecventează grupările noi din artă şi cercul literaţilor avangardişti de la Contimporanul. Debutează în 1930, publică în reviste de frunte poezii şi traduceri, ilustrează cărţi sau se remarcă la cele mai reprezentative expoziţii din Bucureşti şi străinătate. Editorial debutează în 1945 cu volumul Poezii egalând succesul în epocă al Magdei Isanos. Opera sa literară însumează volume de poezie : Poezii (1945), Poeme (1969), Soare difuz (1974), Poeme-Imagini-Proze (1977); proză : Castelul de apă (1972), Din petece colorate (1977), Oblic peste lume (1979); memorialistică : Evocări de călătorie (1970). Ca traducătoare şi editoare s-a ocupat de Poezia poloneză contemporană (1935), Eugene O'Neill Din jale se întrupează Electra; Pro pace (1945), Walt Whitman Poeme (1945), Antologie a poeziei americane moderne de la Walt Whitman la contemporani (1947), William Faulkenr Victorie etc. Moare la Bucureşti, la 9 septembrie 1992.

17.03.1897 Se naşte PAMFIL GEORGIAN (PAMFIL GHEORGHIANU) - profesor, publicist

Fiul preotului Constantin Gheorghianu, vede lumina zilei la Gura Teghii. După studii în satul natal şi Buzău, urmează seminarul Nifon şi Liceul Sf. Sava. De la 1 septembrie 1918, este profesor suplinitor la seminar şi la Sf. Sava. Lucrează apoi ca paleograf la Arhivele Statului şi ca asistent la Muzeul Naţional de Antichităţi, condus de Vasile Pârvan. În 1922 absolvă Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, specializarea Istorie-Geografie. Până în 1923 este profesor şi la Institutele de fete Pompilian, Negoescu şi Tamara Christodulo din Bucureşti. După examenele de capacitate pentru învăţământul secundar şi liceal este profesor de geografie şi director al Liceului Al. Hasdeu din Buzău, dar predă şi la Externatul de fete (Lic. Eminescu), Seminar, Liceul comercial de băieţi şi Şcoala ortodoxă de fete, inspector pentru învăţământul secundar. A fost inspector general în Ministerul Educaţiei Naţionale, dar şi şef al regiunii şcolare Galaţi. Din 1957 a fost profesor la Gura Teghii, dar şi la cursurile serale ale liceului din Nehoiu. A fost preşedinte al consiliului de administraţie al Obştei moşnenilor buzoieni, reînfiinţată în 1946. Ca publicist a debutat în anul 1925 la Glasul Adevărului, dar a colaborat şi la alte publicaţii : Alarma, Muguri, Munca Intelectuală, Revista Noastră, Îngerul, Vocea Buzăului, Viaţa Buzăului, Curentul, Convorbiri literare, Revista istorică, Orfeus etc. Dintre studiile şi manualele publicat amintim : Ştirile geografice din opera lui Miron Costin; Istoria Românilor în 15 diafilme (1929, pentru prima oară în România); Tătarii în ţările româneşti până în secolul XI. Sinteze istorice; Ştirile tradiţionale cu privire la mănăstirea Ciolanu din judeţul Buzău; Eminescu şi şcoala românească; Începuturile învăţământului secundar în oraşul Buzău; Gura Teghii - sat de cordon. Moare la 20 iulie 1979.

20.03.1898 Se naşte, la Grăjdana, Tisău, jud. Buzău, TRAIAN IONESCU- NIŞCOV - slavist, traducător, editor

Fratele profesorului Dimitrie Gh. Ionescu. Absolvent al Şcolii Normale şi al Liceului Al. Hasdeu din Buzău şi al facultăţilor de Drept, Litere şi Filosofie. Doctor în filosofie al Universităţii din Praga, lector şi apoi profesor de limbă şi literatura română la Universitatea din Praga unde editează revista Românoslavica. Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei, a predat cursuri de limba cehă la Institutul de studii sud-est europene, condus de N. Iorga şi la Academia Comercială. Fondator al Asociaţiei Slaviştilor din România şi al revistei Romanoslavnica, împreună cu Emil Petrovici. Editor de izvoare documentare şi traducător din literatura cehă. Participant la numeroase congrese internaţionale, a scris studii monografice, articole de specialitate, eseuri, recenzii, traduceri, dări de seamă, folcoristică, publicate în reviste din ţară şi străinătate. Între lucrările publicate, trei se referă şi la judeţul Buzău : Două documente inedite din prima jumătate a secolului al XVI-lea; Un act de cancelarie domnească necunoscut de la Matei Basarab; Scurtă monografie toponimică - satul Grăjdana. Toate au fost publicate în Romanoslavica. Moare în anul 1985, la Bucureşti.

25.03.1837 Tezaurul de la Pietroasa

În ziua de Buna Vestire - în 1837 - Cloşca cu puii de aur sau Tezaurul de la Pietroasa a fost descoperit de ţăranul Stan Avram şi ginerele lui, Ion Lemnaru. După lungi peripeţii soldate cu moartea celor doi descoperitori şi dispariţia unui număr greu de precizat de piese, Tezaurul a intrat în posesia statului român. El se află la Muzeul Naţional de Istorie a României, în Sala Tezaurelor. Se mai păstrează 12 piese în greutate totală de 19,820 kg. de aur. În anul 1867 a fost expus la Expoziţia Universală de la Paris, în 1868 la Londra şi în 1872 la Expoziţia Universală din Viena. În anul 1875 a fost furat din sala de expoziţie amenajată în localul Academiei, cu care prilej este tăiat în patru colanul cu inscripţie şi două bucăţi din el au dispărut. În perioada 1867-1882 Tezaurul a fost restaurat de mai multe ori, forma actuală fiindu-i dată de Paul Telge, bijutierul familiei de Habsburg care a executat şi patru copii, dintre care una singură a rămas în ţară. Ea se află în colecţia Muzeului Judeţean Buzău.

25.03.1885 Se naşte, la Buzău, CONSTANTIN SUDEŢEANU - sociolog, profesor universitar

Cursurile primare şi gimnaziale la Buzău iar liceul în Bucureşti, la Sf. Sava. După Facultatea de Litere şi Filosofie, absolvită în 1908 la Bucureşti, pleacă la specializare în Germania şi Franţa. Doctor în sociologie al Universităţii din Paris, iar în 1924 obţine Magna cum laude la Bucureşti, pentru doctoratul susţinut aici cu teza Ideile politice în evoluţia istorică a sociologiei. Profesor suplinitor la liceele Gh. Lazăr şi Sf. Sava din Bucureşti, la Şcoala Normală şi Liceul Al. Hasdeu din Buzău. După examenul de capacitate la filosofie şi limba română este profesor la Şcoala Normală din Turnu Severin, apoi la Şcoala Normală din Buzău, conducând în acelaşi timp şi Şcoala de aplicaţie. După Marea Unire din 1918 predă limba română la cursurile de pregătire a profesorilor ardeleni organizate la Cluj, profesor la Şcoala Normală din aceeaşi localitate, apoi la cea din Oradea. Revine la Cluj la catedra de pedagogie, apoi devine docent în sociologie al Universităţii din Cluj. Preşedinte al Asociaţiei profesorilor secundari din Cluj. A publicat numeroase articole şi studii în reviste de specialitate, dar a colaborat şi la Ideea europeană, Viaţa nouă, Societatea de mâine. Autor al unor lucrări de referinţă : Raport asupra Congresului de pedagogie de la Bruexelles, 1911; Introducere în sociologia lui August Comte; Durkheim şi doctrina şcolii sociologice franceze; Opinia publică, analiza condiţiilor şi aspectelor ei; Corelaţia aspectelor vieţii sociale etc., traducător. Decorat cu ordinul Coroana României în grad de cavaler (9 mar. 1913) şi cu medalia Răsplata muncii pentru 25 de ani în serviciul statului (12 apr. 1938 şi 13 oct. 1941). Se stinge din viaţă la Cluj, în ziua de 1 aug. 1960.

25.03.1995 Buzău - se înfiinţează Teatrul George Cirpian.

Primul spectacol are loc la 5 aprilie 1996 cu piesa patronului său, Omul cu mîrţoaga. Primul director este actorul, dramaturgul şi regizorul Paul Ioachim, de origine buzoiană.

01.04.1900 S-a născut, la Băltaţi, jud. Buzău, GEORGE BAICULESCU - bibliograf, istoric literar

Fiul lui Pavel Baiculescu, învăţător, şi al Mariei. Şcoala primară în satul natal şi la Rm. Sărat, liceul la Rm. Sărat, Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti. Debut poetic în Liga Deşteptarea (1916), debut editorial cu antologia de poezie populară Cîntece de dragoste din toate ţinuturile locuite de români (1924). A funcţionat la Biblioteca Academiei ca bibliotecar, director, şef director şi şef secţie, consultant ştiinţific. A condus revista Zori de zi din Rm. Sărat, redactor intern la Propilee literare, redactor extern la Adevărul literar şi artistic, Călăuza bibliotecarului. A colaborat la Universul literar; Convorbiri literare; Cele trei Crişuri; Falanga; Mişcarea literară; Ramuri. A făcut parte din mişcarea cultural-politică Clarté condusă de Henri Barbusse şi Romain Rolland. Vicepreşedinte al Asociaţiei bibliotecarilor din România, a fost premiat de Academia Română pentru laborioasa sa activitate. Autorul a 12 lucrări de istorie şi critică literară despre opera scriitorilor Ion Heliade Rădulescu, V. Alecsandri, N. Filimon, Gr. Alexandrescu, despre teatrul românesc şi despre primul război mondial. A elaborat ediţii critice sau cu prefeţe, din operele scriitorilor N. Filimon, V. Alecsandri, I.L. Caragiale, Gr. Alexandrescu. A elaborat şi numeroase lucrări bibliografice despre Const. Kiriţescu, Gr. Antipa, Ion Bianu, războiul de independenţă şi primul război mondial etc. Şi în domeniul biblioteconomiei, dar mai ales al bibliografiei a avut un cuvânt de spus. A fost profesor la Secţia de biblioteconomie a Institutului Pedagogic Bucureşti. Moare la 6 sep. 1972, la Bucureşti, în plină activitate creatoare.

12.04.372 Sava Gotul

Din ordinul regelui got Athanarich, este înecat în râul Buzău (Mousaios), predicatorul creştin Sava Gotul, împreună cu preotul Sansalas, acuzat că răspândeşte învăţătura creştină în localităţile din zona Buzăului.

12.04.1878 S-a născut la Buzău MATEI I. DUMITRIU - publicist

Studii superioare la Bruxelles, se orientează către mişcarea socialistă, încercând să înfiinţeze un sindicat al muncitorilor ceferişti. Prieten cu Panait Muşoiu, N.D. Cocea şi Ştefan Gheorghiu. Profesor la Sighet şi Simleul Silvaniei, bibliotecar la biblioteca comunală Alexandru Marghiloman din Buzău căreia îi organizează fondul de carte după criteriile marilor biblioteci din ţară. El socotea funcţia de bibliotecar asemănăoare cu cea a profesorilor şi educatorilor, deoarece “el răspâneşte cultura în afara şcolii”. A desfăşurat o complexă activitate culturală elaborând lucrări valoroase, cum ar fi Înţelesul istoric al dreptului; Rolul ştiinţei şi religiei; Despre cooperaţie; Herbert Spencer. Concepţiunea sa filosofică şi sociologică. A colaborat la Lumea şi Avântul; Mişcarea; Cronica Buzăului; Înnoirea; Vlăstarul; Acţiunea Buzăului; Vocea Buzăului etc. În anul 1939 se pensionează, dar continuă să se ocupe de bibliotecă. Moare în anul 1952, Buzău.

14.04.1919 Padina - s-a înfiinţat Casa de sfat şi citit din localitate, transformată, din 1924, în cămin cultural.

14.04.1932 Buzău - se înfiinţează Biblioteca Nicolae Iorga, ca bibliotecă publică a oraşului

Deschisă într-o sală a Palatului Comunal, în 1933 va purta numele lui Alexandru Marghiloman. În februarie 1939 a fost închisă, iar cele 4000 de volume au fost transferate o parte în com. Simileasca, iar altă parte a fost distrusă în incendiul provocat în august 1944 prin bombardarea Palatului Comunal.

18.04.1832 Buzău - îşi deschide cursurile Şcoala naţională

Şcolile naţionale au început să se înfiinţeze în reşedinţele de judeţ ca urmare a unui articol din Regulamentul organic, dezvoltat în regulamentele şcolare adoptate în 1833 în Ţara Românească şi 1835 în Moldova. O şcoală "naţională" era o şcoală organizată de stat în care urma să se predea doar în limba română. La Buzău, întâiul profesor, desemnat de Eforia Şcoalelor, a fost ierodiaconul Dionisie Romano. Şcoala naţională era concepută ca o şcoală elementară cu trei clase. Programa cuprindea : cititul şi scrisul, scrierea dictando, cititul "slobod" pe cărţi, cele patru operaţii aritmetice, catehismul, gramatica, elemente de geografie, aritmetică practică. Lecţiile se ţineau dimineaţa şi după-amiaza, cinci zile pe săptămână, joia fiind zi liberă. Elevii proveneau din toate stările sociale, iar examenele se ţineau cu public. Elevii premianţi erau răsplătiţi cu cărţi şi bricege. În anul 1836 este numit profesor şi un fost elev al şcolii, Ion Costinescu.

24.04.1874 Se naşte, la Valea Viei, Pătârlagele, IRINEU IOAN MIHĂLCESCU - profesor şi mitropolit

După şcoala primară urmează Gimnaziul de băieţi din Buzău, dar după doi ani se transferă la Seminarul Teologic din oraş, pe care-l continuă la Bucureşti. Facultatea de Teologie din Bucureşti, dar audiază, în paralel, şi cursurile de filosofie ţinute de Titu Maiorescu, specializare la Berlin şi Leipzig, doctor în filosofie la Leipzig cu o teză care analiza o serie de probleme teologice de pe poziţiile ortodoxiei, în comparaţie cu protestantismul german. Profesor titular la catedra de Teologie Dogmatică şi Simbolică de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, decan al acesteia, dar şi al Facultăţii de Teologie din Chişinău, timp de un an. A scris studii, manuale, a făcut traduceri, recenzii. Studiile sale de dogmatică, apologetică şi istoria religiilor, dar şi traducerile din limbile clasice l-au impus ca pe unul din marii teologi români ai timpului şi i-au adus elogii din partea foarte tânărului Mircea Eliade. La vârsta de 49 de ani se preoţeşte şi astfel urcă în ierarhia Bisericii Ortodoxe până la rangul de Mitropolit al Moldovei (1939-1947). Se manifestă ca un adversar de temut al comunismului ateist şi este obligat să se retragă la Mănăstirea Agapia. Moare, în împrejurări suspecte, pe 3 aprilie 1948.

26.04.1982 Se încheie electrificarea liniei de cale ferată Buzău-Galaţi cu o lungime de 130 km.

01.05.1928 Buzău - ia fiinţă Fabrica Metalurgică şi Turnătorie S.A.

A început să producă la 1 sep. 1928, produse din fontă şi fier.

01.05.1939 Buzău - se înfiinţează Căminul cultural Basil Iorgulescu

Căminul cultural Basil Iorgulescu coordona activitatea tuturor căminelor culturale din oraş. A organizat cicluri de conferinţe, s-a preocupat de dotarea şi îndrumarea bibliotecilor, de înfiinţarea de şcoli, de activitatea Ligii culturale, a Cercului N. Vaschide, a societăţii Cântarea României.

03.05.1888 S-a născut, la Buzău, AURELIAN COSTESCU-DUCA - bariton, membru fondator al Operei Române

Şcoala primară şi cinci clase de liceu la Buzău, apoi Conservatorul la Bucureşti şi Milano, unde primeşte o bursă de studii. Debut în 1910 cu rolul Don Carlos care-l impune ca pe un artist de o incontestabilă valoare. Efectuează turnee în străinătate şi interpretează roluri de neuitat în Voievodul ţiganilor, Tosca, Traviata etc. Membru fondator al Operei Române, ca profesor de canto a contribuit la pregătirea unor interpreţi de primă mărime care, în semn de preţuire, i-au ridicat un bust în faţa clădirii Operei Române. Moare la Bucureşti în anul 1955.

03.05.1936 Buzău - se înfiinţează căminul cultural Lumina

Iniţiatorii acestuia sunt prof. Gabriel Negulescu, directorul Şcolii de băieţi nr. 3 şi învăţătorul D. Serbescu-Lopătari. A funcţionat în cartierul Al. Marghiloman şi avea bibliotecă, grădiniţă şi un cor pe patru voci.

06.05.1943 Se naşte, la Buzău, LAURENŢIU ULICI - critic literar

Absolvent al Liceului I.L. Caragiale din Ploieşti, deşi începuse studiile liceale la Buzău la B.P. Hasdeu. Facultatea de Filologie Bucureşti, absolvită în 1966 şi Facultatea de Filosoie - 1970. Redactor la Contemporanul în perioada 1966-1989 şi redactor şef apoi director la Luceafărul (1990-2000). Debutează cu poezie în 1959 la Luceafărul şi cu critică la Contemporanul în 1965. Editorial debutează cu volumul de eseuri Recurs (1971). A deţinut rubrici permanente în Contemporanul, România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Ateneu, Cronica, Convorbiri literare, Astra. În anul 1975 şi-a adunat cronicile despre debutanţi în volumul Prima verba, căruia, în anul 1978, i-a adăugat volumul 2. A mai publicat Biblioteca Babel (1978) şi Confort Procust (1983), distinse cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Un interes deosebit a stârnit şi volumul Nobel contra Nobel (1988). După 1990 a editat volumul Scriitori români contemporani şi antologia de poezie română în zece volume. Preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi membru marcant al partidului Uniunea Forţelor de Dreapta. Moare stupid la 15 nov. 2000 în com. Pârău, Braşov, intoxicat cu monoxid de carbon.

24.05.1923 Se naşte, în satul Pălici, com. Vipereşti, ION CARAION - poet, eseist, traducător, editor

Numele la naştere Stelian Diaconescu, la vârsta şcolarităţii este luat în grijă de rudele din Rm. Sărat şi ajutat să termine primele patru clase. Urmează liceul B.P. Hasdeu din Buzău, întreţinându-se singur, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie, fără a-şi lua vreodată licenţa. În timpul studiilor liceale, împreună cu colegul Alexandru Lungu, editează revista Zarathustra (1940-1941). În perioada studenţiei şi după aceea va desfăşura diverse munci gazetăreşti : corector, redactor şi secretar de redacţie la Timpul, redactor la Ecoul, Tribuna poporului, Fapta, Victoria, secretar de redacţie al ziarului Scînteia tineretului, colaborator al lui G. Călinescu în redacţia revistei Lumea; iniţiator al revistei pentalingve Agora, îngrijitor al Caietelor de poezie ale Revistei Fundaţiilor Regale (1946-1947), consilier de presă la Ministerul Artelor şi Cultelor; redactor la Editura Cartea Românească. Arestat şi condamnat din motive politice (1950-1955; 1958-1964) şi condamnat la moarte în 1958, a executat unsprezece ani de detenţie la Canal, Jilava, Aiud, Gherla, Cavnic, Baia Sprie. Încă din perioada liceului a tradus Lorelei de H. Heine şi Les fleurs du mal de Charles Baudelaire. Debutează în 1936 în revista Flori de primăvară cu poezia Gândurilor mele. A mai colaborat şi la alte publicaţii buzoiene, ca Acţiunea Buzăului; Acţiunea literară; Dacia, dar şi la publicaţii din ţară : Vremea; Orizont; Viaţa Românească; Universul literar; Carnet literar. În 1940 începe să semneze cu pseudonimul care l-a consacrat. Debutul editorial se produce în anul 1943 cu volumul Panopticum, Ed. Prometeu, oprit în tipografie şi interzis de cenzură. În anul 1945 apare volumul Omul profilat pe cer la Editura Forum care-l şi premiază. Îi urmează Cîntece negre în 1946. După eliberarea din detenţie este secretar de redacţie la revista Ramuri, redactor la Gazeta literară şi România literară. Revine în viaţa literară în anul 1969 cu volumul de versuri Eseu, urmat de antologia retrospectivă Necunoscutul ferestrelor, distinsă cu Premiul Eminescu al Academiei Române. În 1970, Uniunea Scriitorilor îl premiază pentru traducerea cărţii Antologia orăşelului Spoon River de Edgar Lee Mastirs. Începutul deceniului şapte al secolului XX este rodnic pentru Ion Caraion. Publică mai multe volume de versuri şi eseuri : Cârtiţa şi aproapele (1970); Deasupra deasuprelor (1970); Cimitirul de stele (1971); Selene şi Pan (1971); Munţii de os (1972); Duelul cu crinii (1972); Frunzele în Galaad (1973); Enigmatica nobleţe (1974); Pălărierul silabelor (1975); Bacovia. Sfârşitul continuu (1977); Lacrimi perpendiculare (1978); Interogarea magilor (1978); Dragostea e pseudonimul morţii (1980); Jurnal - vol. 1 (1980). Publică şi cărţi pentru copii : O ureche de dulceaţă şi-o ureche de pelin; Marta, fata cu poveşti în palmă. A realizat excelente antologii reprezentative din lirica franceză, romandă, canadiană, americană, scriind prefeţe pertinente, a tradus din opera unor scriitori binecunoscuţi din literatura universală : Balzac, Dumas, Saint-Exupery, Sherwood Anderson, Ezra Pound, Queneau etc. În anul 1981 părăseşte România stabilindu-se la Lausanne, în Elveţia. Editează revistele 2 plus 2 (1983), Don Quijote şi Corespondances care, asemeni vechii Agora, publică poeme şi eseuri în şase limbi. Colaborează la publicaţii editate de români în Europa, dar şi pe alte continente, dar şi la alte publicaţii, precum şi la Radio Londra. A scris versuri, eseuri, pamflete în limbile română şi franceză. Moare la 21 iul. 1986 la Lausanne. La zece ani de la trecerea în nefiinţă s-au iniţiat Zilele Ion Caraion la Vipereşti, iar biblioteca comunală a primit numele său.

28.05.1913 Se naşte la Joseni - Berca, GEORGE MACOVESCU - publicist, istoric literar, eseist, jurnalist

Fiul învăţătorului Nicolae Macovescu, urmează cursurile primare în satul natal, sub îndrumarea tatălui său, apoi la Liceul Sf. Sava. Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti. Debutează, ca elev de liceu, la Revista Literară, iar din 1935 lucrează la Aevărul şi Dimineaţa, colaborează la Cuvântul liber, Facla, Lumea românească, Contemporanul, Viaţa Românească etc. profesor şi şeful catedrei de teoria literaturii la Facultatea de Filologie Bucureşti. Ca diplomat, a fost ambasador în S.U.A., secretar general la Ministerul Informaţiilor şi ministru al Afacerilor Externe. O vreme a fost director general al Cinematografiei, iar din 1977 a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Autor de cursuri universitare, reportaje Vârstele timpului; eseu - Catargele înalte; memorialistică - Farmecul pământului. În domeniul istoriei şi teoriei literare sunt cunoscute : Viaţa şi opera lui Al. Sahia, monografia Gheorghe Lazăr; Unele probleme ale reportajului literar, Introducere în ştiinţa literaturii etc. A mai scris prefeţe, studii introductive în lucrări literare, de artă şi social-politice.

28.05.1928 Buzău - în sala de recepţii a Palatului Comunal a avut loc un concert susţinut de Bianca Soraya şi Dimitrie Onofrei, de la Opera din Chihago.

05.06.1883 S-a născut, la Buzău, GEORGE CIPRIAN - actor, dramaturg, prozator, eseist

Pseudonim pentru Gheorghe Constantinescu. Fiu al brutarului Pană Constantin, originar din Cipru (de unde şi pseudonimul) şi al Sarei, născută Cănănău. Începe şcoala primară la Buzău şi continuă la Bucureşti unde se stabilesc mama şi cei trei copii. Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti, fiind coleg cu V. Voiculescu şi Urmuz. Urmează un an la facultăţile de Litere şi Filosofie şi Drept, dar trece la Conservator unde urmează cursurile de actorie cu C. Nottara. În 1907 este angajat la Teatrul Naţional din Craiova, apoi la Bucureşti. Încă de pe băncile şcolii scrie piesa în cinci acte Somnambula. Ca dramaturg va debuta la 44 de ani, cu piesa Omul cu mârţoaga, a cărei premieră se joacă pe 7 noiembrie 1927 la Naţionalul bucureştean. Îi urmează Capul de răţoi (1938), Nae Niculae (1928), Ioachim - Prietenul poporului (1947), Un lup mâncat de oaie (1947), Iuda şi Soţ ori făr dă. A scris şi memorialistică : Cutia cu maimuţe şi Măscărici şi Mâzgălici. A jucat în numeroase piese de teatru din repertoriul românesc şi universal, dar şi în filme : Independenţa României (1912), Năbădăile Cleopatrei (1925), O noapte furtunoasă (1942), Viaţa învinge (1951), Brigada lui Ionuţ (1954). Moare la 7 mai 1968 la Bucureşti.

17.06.1934 Se naşte la Cărpiniştea, Beceni, VALERIU BUCUROIU - poet, publicist, traducător

Şcoala primară în satul natal, Şcoala pedagogică la Buzău şi Facultatea de Filologie din Bucureşti. Un timp este profesor şi inspector, iar din anul 1971 este cooptat în aparatul C.C. la P.C.R. Debutează cu versuri în anul 1969 la România literară, dar colaborează şi la Contemporanul; România liberă; Scânteia tineretului; Steaua. Editorial va debuta în 1973 cu volumul Floreta de argint. Au urmat volumele de versuri Ascensor pentru cuvinte; Dimineaţa apelor; O fiinţă; Centurile de siguranţă. A publicat şi traduceri din literatura rusă. Încetează din viaţă la 31 ianuarie 1980, Bucureşti.

18-19.06.1848 Buzău - se înfiinţează Garda Naţională

29.06.1873 S-a născut, la Râmnicu Sărat, PETRE ANTONESCU - arhitect, profesor universitar, academician

Cursurile primare în oraşul natal, liceul, apoi Facultatea de Drept la Bucureşti. Apropiat al cercurilor artistice ale vremii, abandonează studiile juridice în favoarea celor artistice. În 1893 se înscrie la Şcoala Naţională de Belle Arte din Paris, pe care o absolvă în 1899, obţinând titlul de diplomat inginer. Anterior susţinerii examenului de diplomă a proiectat unul din pavilioanele României la Expoziţia Universală de la Paris 1900, pentru care a primit distincţia Oficcier d'Academie. Expune la Salonul de Artă din Paris, acuarele realizate în Italia şi România, dar participă şi la expoziţii în ţară. Devine profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură şi Academia de Arhitectură. Membru corespondent al Biroului tehnic şi preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, preşedinte al Societăţii arhitecţilor şi al Societăţii pentru congresele internaţionale de arhitectură, laureat al Premiului Naţional de Arhitectură, în anul 1936 este membru onorific al Academiei Române, iar din 1945 titular, membru al Academiei de Litere şi Arte San Luca din Roma. S-a orientat către arhitectura tradiţională concepând Palatul Ministerului Lucrărilor Publice (Primăria Bucureştiului), Palatul Administrativ din Craiova, Palatul Navigaţiei Fluviale din Galaţi, Banca Marmosch (azi Banca de Investiţii), Societatea Politehnică din Bucureşti, Arcul de Triumf, Palatul Artelor din Parcul Carol, Facultatea de Drept, noul local al Universităţii Bucureşti, Palatele de justiţie din Botoşani şi Buzău, Teatrul comunal din Rm. Sărat, numeroase case particulare, Institutul Academic Român din Roma, silozurile de la Constanţa, gările fluviale Galaţi şi Giurgiu. Ca teoretician şi profesor a elaborat lucrări de referinţă în domeniu: Clădiri şi studii; Construcţii, proiecte şi studii; Pentru o renaştere a arhitecturii româneşti. A încetat din viaţă la 22 apr. 1965, la Bucureşti.

07.06.1932 Buzău - s-a înfiinţat Asociaţia presei buzoiene

Ea grupa colaboratorii ziarelor, între care poetul Constant Cristea şi I. Holder, în ideea întăririi legăturilor de solidaritate şi organizarea de dezbateri pe teme profesionale.

01.07.1895 Monteoru - s-a inaugurat Staţiunea balneo-climaterică Băile Sărata-Monteoru, proprietatea lui Grigore Constantinescu-Monteoru.

Lucrările de construcţie au fost executate de arhitectul Eduard Honzik. În 1905 s-a inaugurat Cazinoul.

01.07.1933 Buzău - Primul muzeu

Colecţii muzeale au existat la Buzău încă din anul 1895, datorită strădaniilor profesorului Basil Iorgulescu, dar în anul 1933 muzeul s-a organizat în temeiul Legii pentru organizarea bibliotecilor şi muzeelor publice, votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 4 apr. 1932. Legea cuprindea şi reglementări privind evidenţa şi ocrotirea patrimoniului. Intitulat Muzeul regional al învăţătorilor, acesta funcţionează pe lângă Revizoratul şcolar şi-şi avea sediul la etajul şcolii primare nr. 1 de fete. Programul de vizitare era o zi pe săptămână.

15.07.1935 Se naşte la Pârscov, NICOLAE FĂTU - poet, prozator, publicist

Şcoala primară şi gimnaziul în satul natal, Liceul B.P. Hasdeu din Buzău şi Facultatea de Ziaristică. A debutat cu poezie în Viaţa Buzăului şi Tânărul scriitor. Editorial va debuta în 1958 cu nuvela istorică Steagul furtunii. Publică în ziarele De strajă patriei şi Scânteia tineretului, dar şi în revistele Steaua; Tribuna; România literară. Redactor la Tomis şi Dobrogea nouă. A publicat volumele : Flori pentru Afrodita; Ţara sub semnul ancorei; Lumea ca o speranţă şi este prezent în numeroase culegeri şi antologii dobrogene, fiind stabilit la Constanţa. Încetează din viaţă la 30 iunie 1995, la Constanţa.

18.07.1867 Se naşte, la Rm. Sărat, ŞTEFAN ŞT. MINOVICI - chimist

Frate cu Mina şi Nicolae Minovici. Studii primare şi liceale la Brăila şi la Sf. Sava din Bucureşti. Licenţiat în ştiinţe fizico-chimice al Universităţii Bucureşti, este preparator la laboratorul de fizică şi chimie al Liceului Sf. Sava, apoi asistent la laboratorul de chimie organică al Universităţii Bucureşti. Pleacă la specializare în Germania unde-şi susţine şi doctoratul cu teza Studii asupra oxalozilor şi imidalozilor. Întors în ţară, este încadrat chimist legist la ministerele de Justiţie şi Interne, profesor de chimie analitică la Şcoala Superioară de Farmacie, Facultatea de Farmacie, Facultatea de Ştiinţe, decan al Facultăţii de Farmacie Bucureşti. Membru corespondent al Academiei Române şi al mai multor societăţi şi comisii din diverse ţări. Fondatorul şi preşedintele Societăţii de chimie din România şi delegat al ţării noastre în Consiliul Uniunii Internaţionale de Chimie. Ştefan Minovici a organizat învăţământul farmaceutic de rang universitar din ţara noastră şi a realizat numeroase lucrări de chimie analitică, organică, chimie biologică, chimie toxicologică. A efectuat studii privind condensările cianhidrinelor şi a elaborat o teorie originară privind rolul colesterolului în organism. Este autorul unui manual de chimie clinică în cinci volume şi a numeroase studii şi articole. Moare la 29 dec. 1935, Bucureşti.

20.07.1872 Se naşte, la Măcin, GH. MUNTEANU-MURGOCI - geolog şi geograf, întemeietorul pedagogiei ştiinţifice

Fiu de păstori originari din Bisoca, s-a născut în timp ce familia se deplasa cu turmele spre Dunăre. Studii primare şi secundare la Brăila apoi Facultatea de Ştiinţe fizico-chimice a Universităţii Bucureşti, precum şi Şcoala Normală Superioară condusă de A.I. Odobescu şi C. Istrati. Specializări la Viena şi München. Doctorat în petrografie, fiind primul doctor docent universitar în mineralogie din ţara noastră cu o lucrare de agrogeologie la Institutul Geologic al României. Înfiinţează şi conduce Revista petrolului, publicând articole cu subiecte referitoare la petrol şi industria petrolului. După 1919 organizează învăţământul petrografic-mineralogic la Universitatea din Cluj. Înfiinţează Asociaţia pentru avansarea ştiinţei geologice în Carpaţi. A elaborat prima hartă pedologică a României şi a fost unul dintre iniţiatorii Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului. Împreună cu Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, a înfiinţat Institutul de Studii Sud-Est Europene şi a luat parte la congrese internaţionale; membru corespondent al Academiei Române şi al academiilor din Franţa, Austria, Cehoslovacia. S-a ocupat de apele arteziene din Câmpia Română şi a făcut cercetări hidrogeologice în apropiere de Rm. Sărat. În domeniul geologiei practice s-a ocupat de problemele legate de petrol, sare, lignit şi hidrogeologie, precum şi de sondele de exploatare de la şantierul Floreşti şi regiunea petroliferă Buştenari, Policiori - Arbănaşi. A elaborat numeroase lucrări, între care de referinţă rămâne Cartografia solurilor. A realizat cercetări privind cunoaşterea rezervelor de chihlimbar de pe Valea Sibiceiului, Colţi, Valea Boului, Aluniş şi alte zone din judeţ. Este unul din întemeietorii cercetăşiei şi al Societăţii Turiştilor Români, înfiinţată în anul 1903 la Cătina. Moare la 5 martie 1925, la Bucureşti.

29.07.1806 S-a născut, la Sălişte, Sibiu, DIONISIE ROMANO - cărturar, episcop, înfocat revoluţionar

Dimitrie, după numele de botez, s-a remarcat în decursul vieţii sale printr-o laborioasă activitate pedagogică şi culturală încununată cu alegerea sa ca membru de onoare al Academiei Române. Rămas orfan la 15 ani, s-a călugărit la Mănăstirea Neamţ luându-şi numele de Dionisie. La Neamţ se iniţiază în tainele tipografiei, dar pleacă la mănăstirea Antim din Bucureşti. Urmează cursuri la Colegiul Sf. Sava, precum şi un curs normal pentru pregătirea învăţătorilor. În acelaşi timp lucrează ca zeţar în tipografia Curierului Românesc de la Cişmeaua lui Mavrogheni, a lui Heliade Rădulescu. Hirotonisit diacon de către Ilarion al Argeşului, care îl ajută să înveţe franceza şi greaca. În anul 1832 este chemat la Buzău de către episcopul Chesarie şi numit profesor la şcoala naţională, prima şcoală în limba română. A fost unul din precursorii învăţământului românesc şi ctitor de şcoală românească la Buzău. A fost şi profesor la şcoala de grămătici a Episcopiei şi director al tipografiei. A tipărit un abecedar românesc în câteva ediţii, iar în perioada 1837-1838 s-a tipărit Biblioteca tinerilor începători sau Întîiele cunoştinţe, cărţi cu elemente de aritmetică, informaţii despre univers, monede, măsuri şi greutăţi etc. În anul 1838 înfiinţează pe lângă şcoala naţională şi un curs normal unde erau pregătiţi viitorii învăţători pentru şcolile din sate. În 1840 constituie şi o bibliotecă având statut de bibliotecă publică. A fost şi revizor şcolar, iar în perioada 1839-1840, în colaborare cu Gavriil Munteanu, directorul seminarului, editează Vestitorul bisericesc. Articolele publicate aici au fost adunate în volumul Principii generale de înţelepciune şi datoriile tinerilor, apărut în 1871. Director al Seminarului Central din Bucureşti, se implică în evenimentele revoluţionare de la 1848 şi este înlăturat din învăţământ, arestat şi eliberat din lipsă de probe. În preajma Unirii Principatelor se află la Iaşi unde desfăşoară atât activitate culturală, cât şi unionistă. Este numit locotenent de episcop la Buzău unde, pe lângă activităţi gospodăreşti, va îndruma şi tipărirea unor lucrări ecleziastice sau pentru uzul şcolilor. Lui i se datorează amenajarea primului parc al oraşului în faţa Episcopiei. La schitul Nifon înfiinţează o şcoală pentru copiii din satele vecine, pune bazele viitorului spital, se ocupă de captarea izvoarelor minerale din zonă. Numit în Consiliul Instrucţiunii Publice, se va ocupa de elaborarea legislaţiei privind învăţământul public şi va introduce în programa seminariilor studiul limbilor franceză şi latină şi al muzicii vocale. În anul 1865 este episcop de Buzău până la 18 ianuarie 1873, când se stinge din viaţă. Biblioteca vastă a lui Dionisie Romano a fost donată Societăţii Academice Române, o parte în timpul vieţii, restul după moarte.

29.07.1934 Buzău - s-a inaugurat un muzeu etnografic în casele Sibiceanu din Bulevardul Gării nr. 34

Organizatorul a fost profesorul Constantin Dumitrescu, directorul Şcolii Normale de Băieţi. La 16 oct. 1934 s-a înfiinţat Asociaţia culturală Prietenii Muzeului Regional al Buzăului, cu scopul de a-i îmbogăţi colecţiile. Transferate la Palatul Comunal, apoi la Şcoala Normală de Băieţi şi la locuinţa prof. Dumitrescu, exponatele au fost distruse în timpul războiului.

08.08.1875 S-a născut, la Chiojdu, CONSTANTIN GIURESCU - istoric, istoriograf, editor de texte vechi

Fiul unui negustor grec din Chiojdu, Giuris, urmează cursurile primare în satul natal, iar liceul la Ploieşti. Studiază un an medicina, matematica şi literele, dar se decide să urmeze istoria, luându-şi licenţa în anul 1898. În paralel urmează şi cursurile Şcolii Normale Superioare. Profesor suplinitor la liceul din Focşani, în perioada 1902-1903, îl aflăm profesor titular şi director al Liceului Al. Hasdeu din Buzău, de unde pleacă să-şi continue studiile la Viena, ca bursier al universităţii austriece. Întors în ţară în 1906, încredinţează tiparului un vast material privind istoria românilor. Profesor la gimnaziul Cantemir Vodă din Bucureşti, şef al Serviciului arhivelor din Ministerul Afacerilor Străine, membru al Comisiei istorice înfiinţate de Spiru Haret pentru publicarea izvoarelor naţionale. Doctor în litere în 1909, este conferenţiar la Facultatea de Litere din Bucureşti şi secretar general la Ministerul Instrucţiunii. Pentru activitatea desfăşurată, în anul 1909 devine membru corespondent, iar în 1914 membru al Academiei Române. Pasionat cercetător, Giurescu face lumină în disputa pentru stabilirea cronicilor muntene şi moldoveneşti publicând şi valoroase ediţii critice din Simion Dascălu, Miron Costin, Dimitire Cantemir. Dintre studiile şi lucrările publicate amintim : Contribuţii la studiul cronicilor muntene; Contribuţii la studiul cronicilor moldovene; Documente şi regeste privitoare la Constantin Brâncoveanu; Capitulaţiile Moldovei la Poarta Otomană; Oltenia sub austrieci; O carte despre politica externă a lui Petru Rareş; Despre rumâni etc. S-a stins din viaţă la 28 oct. 1918 la numai 43 de ani.

14.08.1870 Se naşte, la Pogoanele, jud. Buzău, I.A. RĂDULESCU-POGONEANU - istoric şi critic literar, filosof, editor

Studii liceale şi universitare la Bucureşti, secţia istorico-filosofică a Universităţii din Leipzig cu o teză despre V. Conta, în anul 1901. Profesor la liceele Mihai Viteazul şi Şf. Sava, apoi la Universitatea din Bucureşti unde a predat sociologie, etică, estetică şi pedagogie. Din 1920 a fost director al Seminarului Pedagogic al Universităţii Bucureşti. Membru corespondent al Academiei Române (1919). A făcut parte din mai multe comitete de redacţie ale revistei Convorbiri literare unde şi-a publicat şi cele mai multe contribuţii de istorie şi critică literară. A mai colaborat la Arhiva românească; Flamura; Năzuinţa; Noua revistă română; Revista de pedagogie; România jună. Debutează în volum cu teza de licenţă, în 1893, Morala stoică, urmată de teza de doctorat publicată la Leipzig în anul 1902; Gramatica istorică a limbii româneşti pentru clasa a V-a secundară (1902) precum şi alte manuale de limba română în colaborare cu Gh. Adamescu şi N. Cartojan. Principalele contribuţii de istorie şi critică literară sunt adunate în volumul Studii din anul 1910. Din acest volum, Biblioteca judeţeană "V. Voiculescu" a editat, în 1995, pe cele referitoare la Eminescu. A mai publicat o schiţă asupra vieţii şi ideilor lui Pestalozzi în 1910, Studii asupra eticii germane contemporane (1911). Ca discipol apropiat al lui Maiorescu, a îngrijit mai multe ediţii din opera acestuia : Critice ed. 1908 şi 1927-1930; Istoria contemporană a României (1925); Însemnări zilnice (1937-1947). A tradus Leonard şi Gertruda, roman popular al lui Johann Heinrich Pestalozzi. A mai semnat : Ion A. Rădulescu şi I.A.R. Moare la 14 mar. 1945, Bucureşti.

15.08.1831 S-a înfiinţat Judecătoria judeţului Buzău

Avea atribuţii de cercetare de primă instanţă. În 1853 devine Tribunalul judeţului Buzău funcţionând cu o singură secţie. În 1865, pe lângă Tribunal, a fost înfiinţat Cabinetul I de Instrucţie, iar în 1867 Cabinetul II de Instrucţie. Tot în 1865 s-au înfiinţat Judecătoriile de pace la nivelul plaiurilor şi plăşilor.

15.08.1836 Seminarul din Buzău

Se deschid cursurile Seminarului din Buzău în prezenţa lui Eufrosin Poteca, unul din marii cărturari ai vremii. Este desfiinţat în anul 1893 şi reînfiinţat în anul 1914. Din anul 1926 se numeşte Seminarul Chesarie Episcopul. În anul 1948 este iarăşi desfiinţat şi reînfiinţat în anul 1954.

21.08.1854 S-a născut la Râmnicu-Sărat, NICOLAE GABRIELESCU - arhitect

A participat la restaurarea Curţii Domneşti din Curtea de Argeş, Bisericii Trei Ierarhi din Iaşi, Bisericii Sân-Nicoară, fiind primul arhitect român care a evidenţiat caracterul şi originalitatea artei noastre şi a militat pentru conservarea şi restaurarea monumentelor de valoare. A lucrat la Catedrala din Dorohoi, Liceul Naţional din Iaşi şi staţiunea balneară Slănic-Moldova. Membru al Societăţii Junimea, al Comisiei Monumentelor Istorice şi al Cercului amicilor literaturii şi artei române. Autor al unor lucrări de specialitate, cum ar fi Restaurarea monumentelor istorice; Studiu pentru construcţia liniei Mărăşeşti-Panciu.

26.08.1778 Târgul Drăgaica

La această dată se face prima menţiune documentară a Drăgăicii lângă oraş, în legătură cu cedarea tuturor veniturilor către Episcopie, pentru nevoile sale, de către Alexandru Ipsilanti. Până la mijlocul sec. XVIII, Drăgaica se ţinea pe Penteleu. Cel mai important târg periodic al Ţării Româneşti se desfăşura între 10 şi 24 iunie, ultima zi fiind cea a Drăgăicii.

28.08.1900 S-a născut, la Grăjdana, Tisău, jud. Buzău, DIMITRIE GH. IONESCU - profesor, publicist, cercetător

În acte Ionescu Gh. Dumitru, fiul unui funcţionar, urmează şcoala primară în satul natal, apoi Seminarul Teologic din Buzău, cu sprijinul unei rude înstărite, deoarece la 15 ani rămâne orfan de tată. Urmează apoi Seminarul Pedagogic Universitar Titu Maiorescu din Bucureşti şi Liceul Gh. Şincai. Licenţiat în teologie, litere şi filosofie magna cum laude. Studii de specializare la Paris, bursier la Atena, unde-şi perfecţionează greaca pentru studii de bizantinistică. Profesor la liceele Sf. Sava şi Aurel Vlaicu din Bucureşti, la Şcoala Normală de băieţi din Grădiştea-Vlaşca, la Şcoala comercială elementară nr. 5 din Bucureşti, la Liceul B.P. Hasdeu şi Seminarul teologic din Buzău. Preşedinte al Asociaţiei profesorilor secundari din Buzău. Aderă la mişcarea legionară şi este arestat în 1941, împreună cu alţi membri ai partidului, pentru participarea la evenimentele din 21-22 ianuarie. În 1945 este scos din învăţământul secundar, iar în 1948, epurat. În perioada 1952-1954 este internat în lagărul de muncă de la Canal. După eliberare, funcţionează ca profesor la diverse şcoli elementare. Colaborator extern al Editurii de Stat Didactică şi Pedagogică şi Revista de pedagogie. Cooptat ca membru al Asociaţiei Slaviştilor din România, se pensionează în 1962, dar continuă să cerceteze arhivele şi să elaboreze articole şi studii valoroase. Pentru contribuţiile aduse la studiul istoriei universale a fost distins cu premiul Năsturel al Academiei şi cu premiul Hilel al Universităţii Bucureşti. A fost preocupat şi de istoria locală, rezultatele cercetărilor sale materializându-se în peste 50 de articole şi studii, între care Seminarul din Buzău - 1836-1936; Tratatul încheiat de Gheorghe Ştefan cu ruşii în 1656; Mişcarea ţăranilor din Smeeni, sep.-oct. 1873; Răscoala ţăranilor din 1907 în judeţul Buzău; Aşezarea coloniştilor bulgari în oraşul Buzău şi în împrejurimi - 1792-1838; Monografia Liceului Mihai Eminescu : Istoria oraşului Buzău etc. Editor de manuale de istorie, împreună cu profesorul Ilie Grancea. Moare la 7 martie 1985.

02.09.1898 S-a născut, la Rm. Sărat, VICTOR DIMITRIU - avocat, politician, publicist, dramaturg

Cursuri primare, secundare şi liceul în oraşul natal, apoi Facultatea de Drept din Bucureşti. Avocat în baroul râmnicean, desfăşoară în acelaşi timp şi o bogată activitate culturală şi politică ajungând chiar primar al Râmnicului. Ca ziarist, debutează la Foaia Râmnicului, pe care, începând cu primul număr din al doilea an de apariţie, o conducea ca director. Este redactor la : Chemarea nouă; Zori de zi; Cuvântul Râmnicului; Machina. În Machina publică o recenzie despre Almanahul României June editat de Octavian Moşescu. El însuşi editează Acţiunea (1 aug. 1927 - 6 mar. 1930), publicaţie de orientare socialistă. Cunoscut ca autor de cuplete de revistă, pamfletar şi dramaturg de talent. Dintre piesele sale, cea mai cunoscută este Ape adânci, iar dintre textele de revistă Bravos Râmnic; Ori e? ori nu e; O văzurăm şi pe asta. În 1946 a fost din nou primar şi deputat F.N.D. Moare la 2 iul. 1962 la Râmnicu Sărat.

07.09.1867 Liceul Hasdeu

Consiliul comunal al oraşului Buzău votează înfiinţarea unui gimnaziu cu o singură clasă, întreţinută de comună, care-şi începe cursurile la 11 sep. 1867 cu 11 elevi şi 6 profesori, director fiind Basil Iorgulescu. În anul 1870 se numeşte Gimnaziul Tudor Vladimirescu, iar în 1890 Liceul Alexandru Hasdeu. În anul 1932 primeşte numele de Liceul B.P. Hasdeu, în prezent Colegiul Naţional.

09.09.1859 S-a născut ION OTESCU - profesor de matematică şi astronom

Cursurile primare la Buzău, cu premiul I în toţi anii, liceul în Bucureşti, la Matei Basarab şi Facultatea de matematică din aceeaşi localitate. Profesor la Şcoala Normală şi Seminarul Teologic din Galaţi, apoi la Liceul Mihai Viteazul al cărui director a fost o perioadă. Membru în Consiliul Permanent al Instrucţiunii şi inspector general pentru învăţământul secundar. Autor de manuale şcolare : aritmetică, algebră, cosmografie. Autor al studiului Problema calendarului şi al altuia despre numerele prime. Pasionat de astronomie, studiile sale au fost publicate de Academia Română sub titlul Credinţele ţăranului român despre cer şi stele. Lucrare reeditată de sociologul Gh. Petcu în anul 2000. În urma unor minuţioase cercetări de teren, Ion Otescu a alcătuit prima mitologie românească cu legende legate de stele şi constelaţii, cât şi prima hartă a cerului românesc. Moare la 10 martie 1932.

12.09.1904 Buzău - Prima proiecţie cinematografică

La această dată antreprenorul Nicolae Mihăilescu solicită primăriei autorizaţie pentru "mai multe reprezentaţiuni de kinematograf".

29.09.1913 S-a născut, la Rubla, com. Valea Rîmnicului, ALEXANDRU BAICULESCU - poet

Fiul lui Pavel Baiculescu, învăţător, şi al Mariei; fratele lui George Baiculescu. Studii secundare în satul natal, liceul la Rm. Sărat, trei ani la Facultatea de Litere şi Filosofie Bucureşti, după care se înscrie la şcoala de ofiţeri activi pe care o absolvă în 1938. Debut cu proză şi versuri în revista râmniceană Caiet lunar de literatură şi artă, în 1934, iar în 1939 în volum, cu o plachetă ce conţinea 21 de poeme închinate mamei şi intitulată Calea lactee. Pe foaia de titlu se menţionează ca loc de apariţie Braşov, dar pe copertă apare Tipografia Poporul Rm. Sărat. Cade eroic pe frontul de est la 9 sep. 1942. În urmă rămân şi alte creaţii, din care o parte au fost tipărite în Convorbiri literare prin grija lui George Baiculescu şi a editorului I.E. Toronţiu.

9.10.1914 Se naşte la Ulmeni, MIHAIL I. DRAGOMIRESCU - istoric literar, memorialist, editor

Absolvă cursurile primare în satul natal, urmează o clasă de liceu la Buzău apoi liceul militar de la Mănăstirea Dealu. Reformat medical, continuă la Liceul B.P. Hasdeu din Buzău, apoi urmează Facultatea de Litere din Bucureşti şi, în paralel, câţiva ani la Drept. Încă din facultate intră în rândurile Partidului Comunist. La 20 iul. 1935 editează, la Ulmeni, Ţarina, un singur număr, deoarece este interzisă de cenzură. De-a lungul vremii deţine mai multe funcţii politice, dar la pensie a ieşit de la Universitatea Bucureşti, unde a fost profesor până în 1976. A debutat ca publicist în Facla, la numai 19 ani, dar a colaborat şi la publicaţii locale : Ideea Naţională, Curierul. A realizat studii şi comunicări de istorie literară despre Eminescu, G. Călinescu, a prefaţat opera lui Dimitrie Anghel şi a editat Caleidoscopul lui A. Mirea, precum şi mai multe ediţii de Poezii şi proză de Dimtrie Anghel. Moare la 4 martie 1999, Bucureşti.

13.10.1884 S-a născut, la Pârscov, VASILE VOICULESCU - poet, prozator, dramaturg, folclorist, publicist

Ultimul descendent al familiei Costache şi Sultana Voicu din Pîrscovul Buzăului, după acte s-ar fi născut în ziua de 27 nov. 1884. Această dată este menţionată şi de scriitor în vol. Gânduri albe, dar o scrisoare adresată Mariei Mitescu, viitoarea sa soţie, îl determină pe Alex. Oproescu, neobosit cercetător al vieţii şi operei lui V.V. să stabilească ziua de 13 oct. ca adevărată zi de naştere a poetului. În sprijinul acestei aserţiuni vin şi mărturiile unor membri ai familiei, între care una dintre surori. Copilăria în satul natal, şcoala primară, începută în satul Pleşcoi - Berca, o continuă la Buzău, unde frecventează cursurile pensionului particular I.D. Răşcanu şi primele două clase la Liceul Al. Hasdeu. După anul 1897 îl aflăm elev la Liceul Gh. Lazăr din Bucureşti, coleg cu viitorii scriitori G. Ciprian şi Urmuz. Face un an de Litere şi Filosofie apoi Facultatea de Medicină. Trecându-şi doctoratul în 1910, îşi începe cariera ca medic cu peregrinări în Gorj, Ilfov, Dâmboviţa, Bârlad, Bucureşti. După anul 1920 va profesa medicina numai în Capitală, în acelaşi timp alte funcţii cum ar fi cea de director adjunct la Fundaţia culturală, colaboprator şi referent, consilier referent literar cu grad de director I la Radiodifuziune, fiind redactorul fondator al Revistei literare Radio, ce se difuzează în prezent. La emisiunea Ora satului sisţine rubricile De vorbă cu sătenii şi Sfatul medicului. Primele încercări literare datează din perioada 1901-1908, dar nu s-au păstrat decât poemele Lui Eminescu şi Generaţii sceptice, o relatare despre construcţia şcolii din Pârscov şi un jurnal ce prezintă împrejurarea întâlnirii cu viitoarea soţie. Debutează în Convorbiri literare nr. 4 din 1914 cu poeziile Din a vremurilor risipă şi Urare, iar editorial în 1916, cu un volum intitulat Poezii. În anul 1918, pe când se afla la Bârlad, scoate o a doua plachetă Din Ţara Zimbrului pentru care, în anul 1920, este premiat de Academia Română. În acelaşi an devine membru al Societăţii Scriitorilor Români. În perioada cât s-a aflat la Bârlad, colaborează la publicaţiile Dacia, România şi face parte din comitetul redacţional al revistei Florile dalbe ce apare la Bârlad de la 1 ianuarie la 1 noiembrie 1919. Aici publică, pe lângă poezii şi traduceri, primele proze : Singuri şi Momâia. În anul 1921 apare al treilea volum de versuri, Pârgă, primit cu elogii de critică literară. În anul 1927 îşi începe colaborarea la Gândirea şi editează la Craiova revista Pleiada, îmrepună cu T. Păunescu-Ulmu şi N.T. Herescu. În acelaşi an apare volumul Poeme cu îngeri, premiat în 1928 de Societatea Scriitorilor Români. Urmează volumele Destin - 1933; Urcuş - 1937; Întrezăriri - 1939 ce demonstrează orientarea autorului către un ideal de artă definit prin explorarea de noi şi noi modalităţi poetice. Scrie şi piese de teatru, cum ar fi Fata ursului şi Umbra, jucate pe scena teatrului Naţional din Bucureşti, iar piesa La pragul minunii, capodoperă a dramaturgiei voiculesciene, chiar la Paris. După 1947 Voiculescu nu mai publică nimic, deşi continuă să scrie. Post mortem a apărut volumul de versuri Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară? (1964). Dar surpriza o constituie proza apărută prin grija fiului său, Ionică şi a lui Mircea Tomuş. În 1966 apare un volum de Povestiri, romanul Zahei orbul în 1970. Pe lângă literatură, Voiculescu, Voiculescu scrie lucrări de popularizare a medicinei, cum ar fi Toate leacurile la îndemână; Boala cea nouă. Poliomyelita acută; Sifilisul etc. Împreună cu Gh. D. Mugur scoate broşura Proverbe culese de? şi, tot cu acelaşi, publică mai multe broşuri de popularizare : Îndreptar cultural; Cartea Misionarului; Chestionar de anchetă socială pentru monografie; Chestionar folkloric; Îndreptar pentru conducătorii culturali la sate etc. Ca o recunoaştere a meritelor sale ca medic, în 1925 este decorat cu Crucea meritul Sanitar cl. I, iar în 1926 cu ordinul Steaua României, iar în 27 noiembrie 1935 primeşte Meritul Culturaş pentru litere şi opere literare, cavaler clasa a II-a. A mai primit şi Premiul teatrului Naţional, în 1936, pentru piesa Umbra. Deşi a încetat să mai publice în ţară, în Memorii-le sale, Mircea Eliade consemnează că în Luceafărul din Paris I s-a publicat poezia Adio, libertate, semnată Valeriu Anghel. În anul 1958, la 74 de ani, este arestat şi întemniţat pe nedrept timp de patru ani. Iese în 1962 bolnav de tuberculoză osoasă, iar în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963 încetează din viaţă. Este înmormântat la Cimitirul Bellu. După moartea scriitorului, sentinţa de condamnare este casată. După 1990 au apărut volumele Toiagul minunilor cuprinzând prozele cu caracter religios şi Călătorie spre locul inimii ce include poeme religioase. Criticul Roxana Sorescu a editat, în trei volume, integrala operei literare a lui V. Voiculescu.

14.10.1864 S-a născut, la Flămînzi, Botoşani, NICOLAE SEVEREANU - profesor, autor de manuale şcolare, conducător de revistă

Orfan de la vârsta de 9 ani, este crescut de o mătuşă până la vârsta de 14 ani, când el este trimis la Şcoala de cântăreţi de la Mănăstirea Neamţ. Remarcat de mitropolitul Iosif Naniescu, fost elev al Seminarului din Buzău şi trimis la Iaşi să-şi completeze studiile muzicale. Se va perfecţiona în cântările psaltichiei cu D. Suceveanu, fiind în acelaşi timp şi canonarh al Mitropoliei Iaşi. Protopsalt al bisericilor Domniţa Bălaşa, Sf. Neculai-Tabacu, Sf. Ecaterina din Bucureşti, este numit, prin concurs, profesor de muzică la gimnaziul din Turnu-Severin şi apoi transferat la Gimnaziul din Buzău unde se definitivează. Dirijor al corului Episcopiei şi protopsalt, dirijor al Societăţii corale Doina Buzăului şi al corului Bisericii Neguţători, în anul 1899 înfiinţează Societatea cântăreţilor bisericeşti Ion Cucuzel din Bucureşti, iar în 1912 a fondat şi condus revista cu acelaşi nume până în 1915. Autor de studii şi articole pe teme muzicale, lucrări didactice şi culegeri de folclor. A cules cântece populare pe care le-a armonizat pentru cor sau le-a publicat în notaţia psaltică, organizând chiar concerte de muzică populară. Ca folclorist, a publicat în 1904 Colecţiune de cântece naţionale, bătrâneşti şi călugăreşti, iar ca animator cultural, a fost unul dintre fondatorii filialei Buzău a Ateneului. Moare la Buzău, în ziua de 9 martie 1941.

14.10.1894 Buzău - apare Revista Asociaţiei Învăţătorilor buzoieni

Publicaţie lunară în 18 pagini este prima de acest gen din România. Într-un tiraj de 300 exemplare, s-a tipărit în Tipografia Alessandru Georgescu din Buzău. Îşi încetează activitatea în anul 1897, în locul său apărând Şcoala viitoare.

16.10.1864 Buzău - s-a înfiinţat Camera de Comerţ din judeţul Buzău, devenită, din mai 1866, Camera de Comerţ şi Industrie

20.10.1893 Se naşte, la Valea Râmnicului, ION CREŢU - critic şi istoric literar, editor

Pe numele real Ioan Gh. Oancea Creţu, urmează cursurile primare în satul natal, pe cele secundare şi liceale la Bucureşti, iar Facultatea de Litere la Iaşi. Funcţionează ca profesor la Râmnicu Sărat şi Bucureşti, multă vreme fiind director al liceului Gheorghe Lazăr. Debutează în revista Patria din Cluj. Preocupările sale vizează opera lui I. Heliade Rădulescu, Ion Creangă, G. Ibrăileanu şi, în mod deosebit, M. Eminescu. Operei eminesciene îi dedică şase volume, în două dintre acestea punând în valoare publicistica politică de la Timpul. În colaborare cu Al. Rosetti, Jacques Byck şi R. Petre a scris manuale şi a întocmit antologii pentru elevi. Cele mai cunoscute volume publicate de Ion Creţu sunt : Viaţa lui Eliade; Ion Creangă - Poveşti, amintiri, anecdote, istorioare; Mihai Eminescu - Bibliografie documentară. S-a stins din viaţă la 16 ianuarie 170, Bucureşti.

23.10.1868 Se naşte, la Rm. Sărat, NICOLAE ŞT. MINOVICI - profesor doctor, medic legist

Şcoala primară la Brăila, liceul Sf. Sava şi Facultatea de Medicină din Bucureşti. Doctor în medicină cu teza Tatuajurile în România. Funcţionează ca preparator benevol la Catedra de anatomie şi histologie de la Institutul de chirurgie şi ginecologie, asistent, şef de lucrări şi conferenţiar la Catedra de medicină legală a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Efectuează stagii de perfecţionare la Berlin şi Paris. Funcţionează ca medic legist pe lângă Parchetul Tribunalului Ilfov şi subdirector al Institutului medico-legal, profesor de medicină legală la facultăţile de medicină din Cluj şi Bucureşti. Membru titular al Academiei de Medicină din Bucureşti, membru al Societăţii Internaţionale de Antropologie, precum şi al societăţilor de antropologie din Paris şi Berlin şi al Societăţii franceze de medicină legală. În anul 1912, la Expoziţia internaţională de medicină socială de la Roma, a fost medaliat pentru metoda sa de fotografiere post mortem. Preşedinte al Colegiului medicilor din România şi fondator al Revistei de medicină legală (1939-1940). A fost unul din promotorii asistenţei medico-sociale în Bucureşti, organizând serviciile de prim ajutor şi chirurgia de urgenţă în caz de accidente. Lui i se datorează înfiinţarea Serviciului de Salvare (1906) şi a Spitalului de Urgenţă (1923). Este unul dintre fondatorii Azilului de noapte şi cel care a iniţiat înfiinţarea unor şcoli de reeducare pe meserii şi agricultură în scopul lichidăriii cerşetoriei şi vagabondajului. Ca şef al serviciului antropometric, a scris în Studiu despre spânzurătoare şi un manual despre autopsiile medico-legale. Admirator al artei populare româneşti, a colecţionat în timp numeroase creaţii fondând, în casa de la Şosea, Muzeul de artă naţională Prof. dr. N. Minovici. S-a stins din viaţă la 26 iun. 1941, Bucureşti.

24.10.1924 Rm. Sărat - s-a înfiinţat Cenaclul literar Octavian Moşescu, chiar la reşedinţa scriitorului

27.10.1935 Rm. Sărat - s-a inaugurat Casa culturală, primul aşezământ cultural din Râmnicu Sărat.

Cu acest prilej a fost inaugurată şi biblioteca. Festivitatea de deschidere a început cu conferinţa Râmnicul cultural, iar Filipache Niţescu a donat noului aşezământ cultural întreaga sa bibliotecă şi un raft-bibliotecă. Casa Culturală era organizată pe patru secţii : muzeu, bibliotecă, secţia sportivă-turistică şi Ateneu popular. Din 25 mar. 1939 Casa Culturală devine Căminul cultural orăşenesc Constantin Brâncoveanu şi va funcţiona în acelaşi imobil.

09.11.1893 Buzău - se inaugurează biblioteca publică a oraşului, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice şi Cultelor

A funcţionat în localul gimnaziului Tudor Vladimirescu, actualul Colegiu B.P. Hasdeu. Încă din anul 1873, profesorul Basil Iorgulescu face demersuri pentru înfiinţarea acestei biblioteci, fiind susţinut în strădaniile sale de intelectuali de frunte ai oraşului, care fac donaţii de cărţi şi alte bunuri. Însuşi regele Carol I a donat bibliotecii o enciclopedie în anul 1886, cu prilejul vizitei sale la Buzău. În semn de preţuire pentru acest gest, biblioteca se va numi CAROL I.

21.11.1919 S-a născut, la Cislău, jud. Buzău, NICOLAE TĂUTU - poet, dramaturg, prozator, militar de carieră

După tată se trage din familia lui Ionică Tăutul, mare logofăt al Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Şcoala primară la Galaţi, Oneşti, Târgu Ocna. Cariera militară începe cu studii la liceele militare din Tg. Mureş, Cernăuţi şi Bucureşti şi de companie de front. După război activează în presa militară. Corespondent special la Apărarea patriei şi redactor şef la Viaţa militară. Editorial debutează în 1940 cu volumul de versuri Tăceri pentru apă vie, apărut la Cernăuţi, prefaţat de Mircea Streinul şi conţinând patru gravuri de Rudd Rybicza. A abordat aproape toate genurile şi speciile literare : poezie, romane, povestiri şi nuvele, schiţe satirice, piese de teatru, scenarii literare, librete de operă şi operetă, memorialistică. Din cele aproximativ 60 de volume amintim : Portret interior (1965), Vox maris (1968), Cântarea cântărilor mele (1971), Băiatul şi luna (1965), Când zâmbesc scriitorii şi artiştii (1967), Enigmatica Soveig (1969), Plecat-am nouă din Vaslui (1969) etc. A încetat din viaţă la 13 iun. 1972, în Bucureşti.

23.11.1906 Se naşte la Zărneşti, ŞTEFAN DIMA - poet

După absolvirea şcolii primare, urmează primele clase gimnaziale la Şcoala Normală de Băieţi din Buzău, apoi liceul Gh. Şincai din Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, face studii de estetică la Viena. A fost profesor de gimnaziu la Buzău, Alba Iulia şi Bucureşti. Debutează cu versuri la Cuvântul liber, în anul 1933, iar în 1934 editorial, cu volumul de versuri Lumini în interior. A colaborat la Azi; Adevărul literar; Universul literar; Litere cu studii de estetică, despre creaţia poeţilor francezi : Arthur Rimbaud, Malarmé şi a poetului austriac Rainer Maria Rilke. În anul 1967 i-a apărut volumul retrospectiv Integrare în vis.

23.11.1932 S-a născut, la Breaza, jud. Buzău, OVIDIU BĂDINA - doctor în filosofie, profesor universitar

Absolvent al Liceului Comercial din Buzău apoi al Facultăţii de Filosofie Bucureşti. A fost cercetător la Institutul de Filosofie al Academiei Române, conferenţiar, apoi profesor universitar. Doctor în filosofie din 1960, iar din 1974 doctor docent. Iniţiatorul, fondatorul şi conducătorul unor prestigioase instituţii : Centrul de cercetări pentru problemele tineretului, Comitetul de cercetare 34. În cadrul Asociaţiei Internaţionale de Sociologie a creat Fundaţia Dimitrie Gusti, apoi Institutul Naţional de Sociologie al Republicii Moldova, Serviciul de Cercetare a Opiniei Publice Bucureşti şi Serviciul de Cercetare a Opiniei şi Pieţei Chişinău. Autor a peste 300 de lucrări ştiinţifice în diferite domenii de activitate, din care selectăm : Valorificarea moştenirii sociologice; Dimitrie Gusti. Viaţă şi operă; Cercetarea sociologică concretă; Tradiţii româneşti; Istoria sociologiei româneşti şi universale etc. Încetează din viaţă la 26 apr. 1999, la Bucureşti.

26.11.1908 Se naşte, la Râmnicu Sărat, MIRCEA GRIGORESCU - publicist

Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti, a lucrat la ziarele Adevărul, Dimineaţa, Stânga, Cuvântul Liber, Jurnalul de Dimineaţă. A fost redactor la Contemporanul, Flacăra, România Literară. În anul 1943 a fondat publicaţia Ecoul, cotidian politic literar care va apărea din 19 dec. 1943 până la 14 sep. 1944. A fost redactor-şef la Timpul în perioada 1939-1944, director fiind Grigore Gafencu. Moare la Bucureşti, în anul 1976.

05.12.1873 Se naşte, la Buzău, NICOLAE VASCHIDE - psiholog, filosof, savant de largă recunoaştere internaţională

Şcoala primară şi gimnaziul în oraşul natal, iar liceul în Bucureşti, la Sf. Sava. Tot aici absolvă Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia Filosofie. Lucrarea de licenţă despre Senzaţiile vizuale este premiată de fondul Hillel. Remarcat de psihologul francez Alfred Binet, în timp ce conferenţia la Universitatea din Bucureşti, Vaschide este invitat să-şi continue studiile în cadrul Laboratorului de psihologie fiziologică de la École des Hautes Etudes de pe lângă Sorbona. Vine la Paris în toamna anului 1895 şi primeşte o bursă din fondul Halfon. Urmează şi facultatea de medicină fără a reuşi să-şi dea doctoratul. Lucrează în diverse laboratoare de psihologie cu cei mai renumiţi profesori, publică rezultatele cercetărilor sale, participă la congrese internaţionale. Pe lângă activitatea de cercetare şi creaţie ştiinţifică, Vaschide a făcut şi o importantă operă de informaţie bibliografică. A colaborat la cunoscuta bibliografie periodică mondială de psihologie de sub direcţia lui Waren şi Forrand, a publicat un impresionant Index Philosophicus în două volume. Lui N. Vaschide i se datorează introducerea unei terminologii specifice pentru delimitarea tipurilor de senzaţii, formelor atenţiei, memoriei şi inteligenţei. A imaginat şi construit o gamă largă de aparate de laborator pentru măsurarea diferitelor modalităţi de sensibilitate. Concepţia şi contribuţia sa la fundamentarea psihologiei experimentale sunt sintetizate într-un adevărat tratat de tehnica psihologiei experimentale. El şi-a ridicat la apogeu contribuţia la dezvoltarea psihologiei universale, prin cercetări în domeniul somnului şi viselor şi în cel al expresivităţii psihologice a mâinii. Moare la Paris, la 13 oct. 1907, în ajunul numirii sale ca profesor la College de France. A fost înmormântat la cimitirul Montparnasse.

08.12.1893 Buzău - ia fiinţă Ateneul, filială a Societăţii Ateneul Român

Iniţiatorul a fost profesorul Basil Iorgulescu. La 19 ian. 1894 au fost adoptate statutele şi regulamentul de funcţionare. Ateneul numără 50 de membri şi în cadrul său au fost organizate cicluri de conferinţe pe teme de istorie, filosofie, literatură, medicină etc. Şi-a desfăşurat activitatea mai întâi în amfiteatrul Liceului Al. Hasdeu, apoi în sala de spectacole a Teatrului Moldavia. Printre conferenţiari s-a numărat şi I.L. Caragiale, stabilit la Buzău în perioada 1894-1895.

13.12.1968 Buzău - ia fiinţă Filiala Uniunii Artiştilor Plastici

Membri fondatori : sculptorul Gheorghe Coman şi pictorii Florin Menzopol, Gheorghe Ciobanu, Gheorghe Staicu-Coloneşti, Gheorghe Stoica, Emil Pricopescu, Nicolae Ionescu.

17.12.1941 Rm. Sărat - s-a născut Liviu Petrescu, critic, eseist, editor

Mutat cu familia la Cluj, aici va încheia studiile liceale şi va urma Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş Bolyai. Asistent apoi lector în cadrul aceleiaşi facultăţi, în anul 1977 îşi trece doctoratul cu teza Romanul condiţiei umane. Debutează în anul 1958 la Tribuna, iar în volum în anul 1969, cu o culegere de eseuri, dedicate unor scriitori din perioada interbelică, intitulată Realitate şi romanesc. Au urmat volumele Dostoievski; Scriitori români şi străini; Vîrstele romanului; Poetica postmodernismului; Studii transilvane. Distins cu numeroase premii, a fost directorul Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară Sextil Puşcariu al Academiei Române, Filiala Cluj, decan al Facultăţii de Filologie din Cluj Napoca şi director al Centrului Cultural Român din New York, membru al Asociaţiei Comparatiştilor din România şi preşedinte al Societăţii Lucian Blaga din Cluj-Napoca. A publicat articole, eseuri, cronici literare în Steaua, România Literară, Contemporanul, Astra, Viaţa Românească, Convorbiri literare, Cronica, Echinox. Bolnav, moare la 5 iul. 1999, la numai câţiva ani distanţă de la moartea soţiei sale - profesor şi critic literar -, Ioana Emanuela Petrescu.

18.12.1866 Buzău - se înfiinţează Societatea pentru învăţătura poporului român

Este de fapt o secţiune a Societăţii pentru învăţătura poporului român, iar primul preşedinte este episcopul Dionisie Romano. Vicepreşedinţi C. Don şi Luca Călăceanu.

30.12.1918 Buzău - s-a înfiinţat Organizaţia Partidului Ţărănesc din localitate.

horizontal rule

 

 

 

 

Copyright © 2010 Biblioteca Judeţeană "V. Voiculescu" Buzău